sâmbătă, 28 februarie 2009

TRECUTUL UTILIZABIL


Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 18/02/2009

Tara unde Hitler a fost posibil doreste sa arate in continuare ca, in ciuda adeziunii in masa la politica hitlerista, nu toti germanii au participat la aceasta nebunie si ca unii dintre ei au decis sa se impotriveasca, desi era atit de dificil sa o faca. In ciuda reticentelor germanilor, filmul lui Tom Cruise nu zdruncina acest mit si nici nu il arunca in derizoriu, dimpotriva, il consolideaza.

Al doilea razboi mondial, Germania nazista, Holocaustul continua sa stirneasca imaginatia si interesul producatorilor de filme. Hollywood-ul a lansat recent trei filme importante inspirate din acea perioada - "The Reader", "Valkyrie", "Defiance" - dintre care primul se numara printre favoritii la Oscar. Toate cele trei productii au primit cotatii bune, desi "Valkyrie" a fost in egala masura laudat si contestat.

Sa incep cu "Valkyrie". Filmul descrie atentatul impotriva lui Hitler, din 20 iulie 1944, coordonat de contele si colonelul Claus von Stauffenberg. Von Stauffenberg - un ofiter merituos al Wehrmacht-ului care primeste, dupa ce este ranit grav in Africa, o functie de birou bine pozitionata, din care are acces regulat la Hitler - reuseste sa atraga alti citiva ofiteri importanti intr-un complot menit a-l suprima pe dictatorul nazist si a opri ororile desfasurate sub comanda acestuia. Asa cum se stie, complotul a esuat, si din cauza ca nu a fost bine pregatit, si din cauza hazardului, si din cauza oportunismului si lasitatii unora dintre cei implicati. Dupa, 200 de persoane au fost executate, printre care si von Stauffenberg, iar 700 arestate.

Tonul criticilor la adresa filmului l-au dat germanii, care nu-au putut sa se impace cu ideea ca una dintre figurile luminoase ale istoriei lor din secolul XX, altfel bintuita de multe umbre, este intruchipata, in acest film, de unul dintre liderii detestatei Biserici Scientologice - l-am numit, desigur, pe Tom Cruise. Scientologia este interzisa in Germania, fiind considerata nu o religie, ca in SUA, ci un cult care incurajeaza gindirea totalitara. Cum Germania postbelica este reticenta fata de orice forma de mesianism ideologic, lucrurile sint, pina la un punct, de inteles. S-a mers pina la a-l numi pe Cruise "Goebbels al Scientologiei". Lucrurile au fot agravate de faptul ca Tom Cruise a tinut ca filmarile sa aiba loc in Germania. Autoritatile germane au pus bete in roate cit au putut, presa a declasat un val de atacuri si ironii, iar urmasii contelui von Stauffenberg au luat distanta fata de proiect.

Pina la urma, criticile s-au dovedit a fi exagerate. Filmul nu este exceptional, dar este un film bun si destul de atent la istoria pe care o reda. Desigur, exista cam mult Tom Cruise in tot filmul, dar trebuie remarcat si efortul actorului de a se detasa de asteptarile de rol cu care este intimpinat. Hitler este, in film, o figura vaga si abulica si nu prea se intelege - decit din niste scurte replici care trimit la exterminarea evreilor si nenorocirea Germaniei - de ce este atit de urit de complotisti. Apare, intr-o scena, si un Goebbels aseptic. Nu exista nazisti cu figuri patibulare in acest film, productia mergind pe ideea "banalitatii raului", atit de populara dupa publicarea cartii semnate de Hannah Arendt despre procesul lui Eichmann. In schimb, alte figuri implicate capata profiluri mai bine construite: vedem la lucru zelosul ideologic, care il serveste pe Hitler fara rest, putem observa in detaliu oscilatiile ambivalentului, care joaca la doua capete, sau pe cele ale precautului, care nu poate lua decizii in momente limita (si care, desi devenit antipatic, avea dreptate in precautia sa).

Claus von Stauffenberg a fost un apostat - lucru care nu se intelege din film, probabil din cauza precautiilor producatorilor in fata sensibilitatii germane. Ma grabesc sa spun ca nu a fost un nazist convertit, ci doar ca a sustinut anumite elemente nationaliste din politica lui Hitler, fidel fiind culturii politice aristocratice care afirma drepturile teritoriale ale Germaniei la est, conform posesiunilor dinaintea primului razboi mondial. Ofiterul a participat la principalele campanii militare ale lui Hitler si, initial, le-a sustinut. Progresiv insa, tocmai gratie educatiei sale conservatoare si religioase, a inceput sa se detaseze de politica hitlerista. Masacrarea evreilor in timpul operatiunii Barbarossa din Uniunea Sovietica a contat foarte mult in transformarea sa. In zona proprie de comanda, a incercat sa faca lucrurile diferit si, ulterior, dupa ce a fost ranit in Africa, a inceput sa caute ofiteri nemultumiti ai Wehrmachtului dispusi sa participe la complot. Incepind cu episodul din Africa, evenimentele propriu-zise sint redate destul de fidel pe pelicula, intr-un film care are ritm si suspans.

In urma colonelului von Stauffenberg - care a murit strigind "Traiasca Germania cea sfinta!" - au ramas cinci copii (din care ultimul nascut dupa moartea sa) si un mit utilizabil, atent intretinut de Germania prin diferite manifestari memoriale. Tara unde Hitler a fost posibil doreste sa arate in continuare ca, in ciuda adeziunii in masa la politica hitlerista, nu toti germanii au participat la aceasta nebunie si ca unii dintre ei au decis sa se impotriveasca, desi era atit de dificil sa o faca. In ciuda reticentelor germanilor, filmul lui Tom Cruise nu zdruncina acest mit si nici nu il arunca in derizoriu, dimpotriva, il consolideaza. (Va urma)

joi, 26 februarie 2009

Vladimir Tismaneanu, la Wilson Center



Ieri, marti, 24 februarie, am asistat la prezentarea facuta de Vladimir Tismaneanu viitoarei sale carti, pe care o pregateste in cadrul unui proiect de cercetare sustinut de Wilson Center. Titlul proiectului este: "Democracy and Memory: Romania Confronts Its Communist Past".

Prezentarea a pornit de la experienta autobiografica a profesorului de la University of Maryland ca presedinte al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania si s-a extins intr-un demers comparativ asupra altor comisii cu mandat similar din state foste dictaturi.

Prietenul Cristian Vasile a facut o prezentare detaliata a conferintei, pe care o puteti citi pe blogul lui Vladimir Tismaneanu.


luni, 16 februarie 2009

PARADA DIN ALEXANDRIA

Astazi a fost faimoasa parada din Alexandria, ocazionata de aniversarea zilei de nastere a lui George Washington.

Conceptul manifestarii este diferit de ceea ce sintem noi obisnuiti cind vorbim de parada. Nu este un eveniment al statului, al autoritatilor, al oficialilor - sau, mai precis, nu este doar evenimentul lor. Este o manifestare a comunitatii, in care participa de la notabilitati la oameni obisnuiti. Pe linga primar, consilieri locali si congressmeni, reprezentanti ai armatei, politiei si pompierilor, au trecut prin fata publicului oameni obisnuiti care s-au remarcat cu ceva in ultimul an, diferite organizatii civice sau vocationale, premiati pentru pricepere in mestesuguri sau succes in afaceri, pasionati ai unor hobby-uri spectaculoase etc.

duminică, 15 februarie 2009

SLEEPY ALEXANDRIA? NO MORE...


Zilele acestea, in Statele Unite, sint organizate mai multe evenimente ocazionate de "ziua presedintelui". Circulatia in Washington este iarasi restrictionata (pe unele zone chiar mai tare decit cu ocazia inaugurarii) din cauza parazilor si ceremoniilor puse la cale.

"Ziua presedintelui" era initial aniversarea zilei de nastere a primului presedinte american, George Washington, care s-a nascut pe 22 februarie 1732. Cu timpul, din cauza presiunilor simpatizantilor altor presedinti americani, si in special ai lui Abraham Lincoln, nascut si el tot in februarie, "ziua presedintelui" a devenit o sarbatoare generica a institutiei prezidentiale, tinuta in a treia zi de luni din februarie.

Washington s-a nascut la Mount Vernon, o plantatie de linga Alexandria, orasul in care locuiesc. "Sleepy Alexandria", cum ii spun ironic locuitorii DC-ului, prinde luna aceasta viata, avind programate mai multe evenimente, dintre care o parada faimoasa in Statele Unite.

Am participat astazi la o reconstituire a unei confruntari din timpul razboiului civil, la Fort Ward, una dintre cele mai fortificate zone construite pentru a apara Washingtonul - pastrata in proportie de 90%.

A fost incintator sa vad oameni in toata firea participind cu seriozitate la aceasta joaca frumoasa. Asa cum se stie, sarbatorile americane se bazeaza mult pe "performance", pe punere in scena si interactivitate. Sint sigur ca publicul invata mai mult din astfel de evenimente decit din ceremonii sforaitoare de tipul celor organizate la noi.


miercuri, 4 februarie 2009

OSPAT CU SCOICI

Marturisesc, nu am mincat niciodata scoici. Niciodata pina duminica 1 februarie, cind am fost invitat de niste prieteni la un fel de ospat cu scoici organizat de membrii Washington Canoe Club (www.washingtoncanoeclub.org), un club cu traditie de circa 100 de ani, care pregateste profesionisti pentru sporturi pe apa.

Clubul beneficiaza de o locatie de invidiat - exact pe malul Potomacului, linga o zona verde declarata rezervatie naturala.


Masa a fost pregatita de voluntari. De altfel, toata intretinerea clubului se bazeaza pe voluntariat.


Scepticismul incepatorului...


Am avut noroc de vreme buna si de scoici proaspete. Stiu ca nu oricine se bucura de gustul scoicilor, insa mie mi-au placut.

PRIVINDU-L PE OBAMA DE SUS

O prietena, Cristina Bejan, s-a numarat printre privilegiatii care au putut privi parada din ziua inaugurarii lui Barack Obama dintr-un bloc de pe Pennsylvania Avenue. V-am povestit deja ca a trecut prin verificarile drastice ale Secret Service cu doua luni inainte de parada. Cristina - cu care sint colega de birou la Centrul de Studii Avansate unde sint bursier - mi-a pus la dispozitie citeva fotografii.

Balconul de unde au fost luate imaginile este geamanul celui care se vede.

La parada a fost incomparabil mai putina lume decit la ceremonia de inagurare propriu-zisa.

Imagini de la inceputul paradei.

Obama apare. De la distanta asta, nu pare impresionant.

Michelle Obama a stirnit cel putin la fel de multa atentie ca presedintele.

Plimbarea pe jos a cuplului prezidential a fost episodul cel mai gustat din timpul paradei.