luni, 31 mai 2010

ILIESCU ŞI LUSTRAŢIA


Autor: Adrian CIOFLÂNCĂ
Data publicării în Ziarul de Iaşi: 31 mai 2010

Iliescu denunta "stalinismul" legii lustratiei, tocmai el, care a pus umarul la importarea stalinismului in Romania si la construirea regimului totalitar.

Dupa adoptarea legii lustratiei, cei mai vocali sint opozantii legii - adica cei care i se opun fie pentru ca sint direct vizati, fie ca o fac de pe pozitii etice, si scepticii - cei care considera ca legea este prea blinda, ca vine prea tirziu si ca oricum nu va produce efecte, intre altele si pentru ca va interveni Curtea Constitutionala. Partizanii lustratiei sint acum multumiti, dar nu duc discutia mai departe in termeni procedurali, pentru a vedea cum anume va fi implementata legea si care ii va fi impactul.

Cei vizati de lege ies la bataie cu argumente pe care le-am auzit de multe, de foarte multe ori. Cel mai virulent, dar si cel mai ilegitim dintre contestatari este Ion Iliescu, care acuza prevederile de tip "totalitar", "stalinist" ale legii. O apreciere de acest fel venita din partea unui fost lider comunist de rang inalt, implicat activ in construirea totalitarismului, a stalinismului romanesc, ar fi hilara, daca nu ar fi scandaloasa si stupefianta. Este nevoie de multa indolenta morala si iresponsabilitate pentru a acuza cu asemenea detasare, in conditiile in care Ion Iliescu a fost el insusi parte din povestea pe care o denunta formal, pentru a-si servi stilistic scopuri prezente, si pentru care poveste nu exprima - deschis, profund si sincer - regrete personale.

Documentele descoperite in ultimii ani arata clar ca Iliescu a avut, din anii ‘50, profilul clasic al activistului stalinist - virulent, intransigent, delirant, posedat de ideologie, servil si drastic totodata. A fost implicat in exmatricularile de dupa 1956, a contribuit ca propagandist la spalarea creierelor in anii '60, a coordonat Securitatea ca prim-secretar la Iasi in anii '70 si s-a pastrat in angrenajul puterii pina in anii '80 (cariera sa politica a batut in mod clar recordurile de longevitate). Cu toate acestea, beneficiind de o mitologie nascuta in jurul sau inca din anii ‘70-'80 (si Europa Libera a jucat un rol, dupa cum se vede din documentele de la Open Society Archives - Budapesta), Ion Iliescu a reusit sa-si contrafaca si cosmetizeze biografia politica, aparind dupa 1989 ca "opozant" al lui Ceausescu (pozitie neconfirmata de documente sau din surse independente). Demagogia oficiala post-decembrista, restrictionarea accesului la documente (in special tinerea sub cheie a fondului CC al UTC de la Arhivele Nationale, unde se gasesc, printre altele, stenogramele din anii fierbinti 1956-1958 si 1968, pe care le-am citat in Raportul Final al Comisiei Tismaneanu si care ne arata un Ion Iliescu stalinist sadea), "ratacirea" altor documente (printre care dosarul de cadre al lui Ion Iliescu) au facut, toate, ca accesul la informatie sa fie imposibil in timp real, atunci cind ar fi contat mai tare, politic, academic, memorial si moral.

In autobiografiile destinate uzului larg, publicate dupa 1989 (pe site-urile Presedintiei, Parlamentului, mai nou pe blogul personal), Ion Iliescu a sfidat continuu adevarul, exploatind lipsa informatiilor si ignoranta oamenilor: el a trecut sub tacere calitatea, din prima parte a anilor '50, de secretar al studentilor si aspirantilor romani aflati la studii in URSS (fapt care arata increderea de care se bucura atit din partea regimului din Romania, cit si a celui sovietic stalinist); a ocultat pozitia de membru al Secretariatului CC al UTM in a doua parte a anilor ‘50 (mentionind doar functiile din Uniunea Asociatiilor Elevilor din Romania si Uniunea Asociatiilor Studentesti din Romania, fara a spune insa ca acestea erau subordonate UTC/UTM); a "uitat" de postul de prim-secretar al CC al UTC in a doua parte a anilor ‘60 (care prevala politic si simbolic asupra functiei detinute concomitent, de ministru pentru problemele tineretului, pe care o mentioneaza in autobiografiile expurgate); nu spune nimic despre calitatea de sef al Sectiei Propaganda si Agitatie din cadrul CC al PCR; afirma ca a fost - in anii '70, dupa scaderea in rang produsa intempestiv in 1971 - vicepresedinte al Consiliului Judetean Timis si presedinte al Consiliului Judetean Iasi, dar uita de pozitiile esentiale, de secretar cu propaganda si vicepresedinte al Comitetului Judeteal al PCR Timis si de prim-secretar al Comitetului Judetean al PCR Iasi; trece cu vederea apartenenta la Consiliul de Stat si, mai ales, la Comitetul Politic Executiv al CC al PCR (fostul Birou Politic) in anii '70; in fine, afirma ca "a lucrat" in prima parte a anilor '80 la Consiliul National al Apelor, pe cind, in fapt, a fost presedinte al Consiliului, functie cu rang ministerial, inclusa in componenta Consiliului de Ministri si in nomenclatura PCR.

Pe scurt, Iliescu vrea sa lase impresia ca a activat doar in functii de stat si in organizatii de tineret apolitice, pe cind ascensiunea sa este eminamente politica, bazata pe fidelitate personala si ideologica fata de regimul comunist. Dupa cum aflam azi din memoriile fostilor nomenclaturisti, functiile de stat erau un apendice al functiei politice, iar din documente putem vedea clar ca organizatiilor de tineret supurau de ideologie pentru ca acesta le era si scopul. Iliescu se prezinta ca un birocrat si ca un tehnocrat, dar el de fapt a fost in primul rind un activist si un propagandist, minat de fervoare ideologica. In 1948-1949 era caracterizat in fisele de cadre ca "devotat partidului", iar intr-o fisa din 1953 se spune ca "este cunoscut de tovarasii cu care a activat ca un bun agitator, energic si cu spirit de organizare".

In conformitate cu actuala lege a lustratiei, Ion Iliescu ar fi fost lustrat de peste zece ori: ca membru al CC al UTM si apoi al CC al PMR/PCR, ca secretar al CC al UTM si prim-secretar al CC al UTC, ca secretar al CC al PCR, ca membru CPEx, ca secretar si prim-secretar de Comitet judetean de partid, ca presedinte si vicepresedinte de Consiliu Popular, ca membru al Consiliului de Stat si al Consiliului de Ministri, ca activist propagandist, probabil si ca director de editura. Putini au fost liderii comunisti care s-au putut lauda cu atitea functii pe parcursul carierei politice. Asa stind lucrurile, te intrebi de unde vine degajarea cu care Ion Iliescu se prezinta ca exponent al comunismului cu fata umana si ca opozant al lui Ceausescu. Probabil vine tocmai din formatia sa de activist, care l-a invatat sa minta fara sa clipeasca, sa faca rau fara sa ii para rau si sa greseasca fara sa recunoasca.

CONFERINŢĂ PAUL HOLLANDER LA IICCMER


Profesorul emerit Paul HOLLANDER, fost student în timpul revoluţiei anticomuniste din Budapesta anului 1956, va susţine la IICCMER o conferinţă despre “Intelectualii occidentali şi tentaţia comunismului”. Evenimentul se va petrece LUNI, 31 ianuarie 2010, ora 11.00, în sediul nou din strada Alecu Russo, nr. 13 (et. V), ap. 11.

Paul Hollander (Universitatea Massachusetts, SUA) este membru în Consiliul Ştiinţific al IICCMER. Conferinţa va fi moderată de profesorul Ioan Stanomir, preşedinte executiv al IICCMER.

Profesorul Paul Hollander a studiat sociologia la Princeton University (PhD, 1963), după ce a părăsit Ungaria comunistă în contextul violenţelor din Budapesta anului 1956. A redactat numeroase studii în domeniul istoriei ideilor, a filosofiei culturii şi al studiilor de politică comparată. Între cărţile de referinţă ale domniei sale de numără: Soviet and American Society: A Comparison (1972); Political Pilgrims (1981); Anti-Americanism (1992); Political Will and Personal Belief (1999), Discontents: Postmodern and Post-communist (2002) şi The Only Super Power: Reflections on Strength, Weakness, and Anti-Americanism (2008). A editat volumul From the Gulag to the Killing Fields: Personal Accounts of Political Violence And Repression in Communist States (2008) şi The Only Super Power: Reflections on Strength, Weakness, and Anti-Americanism (2009).

marți, 25 mai 2010

FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU COMUNIŞTII MOLDOVENI




În a doua zi a o conferinţei de la Chişinău, „Democraţia după totalitarism: Lecţii învăţate după 20 de ani”, ne-am confruntat cu un protest al unui grup format din câteva zeci de persoane, organizat de Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM). Conduşi de Mark Tkaciuk şi de alţi membri ai Comitetului Executiv Politic al PCRM, tinerii protestatari, aduşi în special de la Şcoala Antropologică Superioară, aflată sub influenţa comuniştilor, au strigat în special împotriva preşedintelui Mihai Ghimpu şi a Comisiei pentru Studierea şi Aprecierea Regimului Comunist Totalitar din Republica Moldova.

Conferinţa de la Chişinău a funcţionat ca un schimb de experienţă între Comisia din Republica Moldova, constituită de preşedintele Ghimpu, Comisia pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (preşedintele Comisiei, Vladimir Tismăneanu, a fost şi el prezent) şi reprezentanţi ai altor comisii şi instituţii Europa de Est care se ocupă de trecutul recent. Pe pancarde scria: „Anticomunismul e fascism”, „Nu fascismului, Jos Comisia Ghimpu!”, „Jos Ghimpler!”, „Hitler, Mussolini, Antonescu sînt mîndri de voi” etc. Comisia moldovenească şi conferinţa au fost catalogate drept „antiştiinţifice”. Tinerii au strigat, la ordinul unuia cu megafon: „Opriţi răfuiala politică!”, „Jos Ghimpu!”, „Jos fascismul!” şi ceva în rusă despre Gestapo. Cert este că agitatorii părea ei, de fapt, clone ale lui Goebbels care ordonă unor tineri docili cu creierul spălat...

Protestul a durat cam o jumătate de oră şi a avut parte şi de un moment tensionat, când un invitat la conferinţă din Rusia, Nikolay Mitrokhin, apoi şi prietenul Igor Caşu au decis să-i înfrunte pe membrii Biroului Politic al PCRM prezenţi. Uşor timoraţi şi enervaţi, aceştia din urmă au evitat orice dialog şi au ordonat retragerea imediat după, decişi să evite orice complicaţie.


DEMOCRAŢIA DUPĂ TOTALITARISM: LECŢII ÎNVĂŢATE DUPĂ 20 DE ANI


Conferinţă internaţională
DEMOCRAŢIA DUPĂ TOTALITARISM: LECŢII ÎNVĂŢATE DUPĂ 20 DE ANI

Proiect implementat cu sprijinul Programului Est Est: Parteneriat
fără Frontiere al Fundaţiei Soros-Moldova,

Organizator:

ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A TINERILOR ISTORICI DIN MOLDOVA

în colaborare cu COMISIA PENTRU STUDIEREA ŞI APRECIEREA REGIMULUI COMUNIST TOTALITAR DIN REPUBLICA MOLDOVA

şi Facultatatea de Istorie şi Filozofie a Universităţii de Stat din moldova

Chişinău, 23-26 mai, 2010, Hotel Codru


PROGRAM

Luni, 24 mai – Hotel CODRU, Sala Roz

09.15-10.00 – Sesiunea de deschidere

Moderator: Sergiu Musteaţă, Institutul de Istorie, Stat şi Drept, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Director

Arcadie Barbăroşie, Senatul Fundaţiei Soros Moldova, Preşedinte
Ilona Mihăieş – Consiliul Director, Fundaţia Soros România, Preşedintă

Raportor principal: Gheorghe Cojocaru, Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, Preşedinte


10.00-11.30 Sesiunea I: Experienţa totalitară a ţărilor din Europa Centrală şi de Est
Moderatori: Vladimir Tismăneanu şi Igor Caşu

Raportori:
Gheorghe Negru (Moldova), Marea Teroare în RASS Moldovenească, 1937-1938
Virgiliu Leon Ţârău (România), Instituţionalizarea regimului comunist în Europa Centrală şi de Est: studiu de caz asupra primelor alegeri
Ion Şişcanu (Moldova), Colectivizarea agriculturii şi deportările în RSS Moldovenească
Octavian Roske (România), Colectivizarea agriculturii în România: scenariul ideologic
Gheorghe Palade (Moldova), Mobilizarea forţată a populaţiei din RSS Moldovenească
Matej Medvecky (Slovacia), Activitatea Securităţii de Stat în Slovacia la sfârşitul anilor 1940-anii 1950
Discuţii

11.50-13.15 Sesiunea I: Experienţa totalitară a ţărilor din Europa Centrală şi de Est (continuare)

Moderatori: Vladimir Tismăneanu şi Igor Caşu
Raportori:
Anatol Ţăranu (Moldova), Foametea din RSSM, 1946-1947: cauze şi consecinţe
Adrian Cioflâncă (România), Rolul organizaţiilor de masă în angrenajul totalitar comunist


Vojtech Ripka (Cehia), Represiune şi legitimitate în ultimele decenii ale comunismului în Cehoslovacia
Octavian Ţâcu (Moldova), Politici identitare în Moldova Sovietică
Lilia Crudu (Moldova), Tipare ale selectării elitelor în RSS Moldovenească
Nicolae Enciu (Moldova), Inegalităţi sociale în Moldova Sovietică
Discuţii

14.30-16.00 Sesiunea II: Impactul totalitarismului asupra evoluţiilor din Europa Centrală şi de Est
Moderatori: Ion Şişcanu şi Algirdas Jakubčionis
Raportori:
Aigi Rahi-Tamm (Estonia), Instituţiile estoniene de investigare a represiunilor şi consecinţelor acestora : o privire de ansamblu
Meelis Saueauk (Estonia), Comisia internaţională din Estonia pentru Investigarea Crimelor Împotriva Umanităţii, 1998-2008 şi noi perspective
Alina Pavelescu (România), Reconcilierea cu trecutul post-totalitar pe tărâmul istoriei publice - relaţia arhivişti-istorici în România
Mihnea Berindei (România), O sursă
esenţială pentru studierea opiniei publice, în ultimul
deceniu comunist din România: scrisorile trimise la radio
Europa Liberă
Anatol Petrencu (Moldova), Mituri şi simboluri comuniste
Petru Negură (Moldova), Scriitori basarabeni şi transnistreni şi construcţia “identităţii sovietice moldoveneşti”
Discuţii

16.20-18.00 – Sesiunea II: Impactul totalitarismului asupra evoluţiilor din Europa Centrală şi de Est (continuare)
Moderatori: Jutta Scherrer şi Oleg Serebrian
Raportori:
Elena Postică (Moldova), Rezistenţa armată în RSSM în perioada stalinistă
Nikolay Mitrokhin (Rusia/Germania), Mişcarea naţionaliştilor ruşi în Uniunea Sovietică, 1953-1985
Igor Caşu (Moldova), Manifestaţii antisovietice şi anticomuniste în Moldova sovietică: noi date din arhivele KGB
Algirdas Jakubčionis (Lituania), Rezistenţa antisovietică şi anticomunistă în Lituania
Armand Goşu (România), Moldova sovietică şi post-sovietică Moldova sovietică şi post-sovietică la Europa Liberă: colecţia Anneli Ute Gabanyi
Vladimir Beşleagă (Moldova), Ce a însemnat rezistenţa prin cultură în fosta RSS Moldovenească?
Discuţii

Marţi 25 mai
09.00-10.30 Sesiunea III: Oportunităţi pentru depăşirea obstacolelor în cercetarea istoriei recente
Moderatori: Dorin Dobrincu şi Elena Postică
Raportori:
Pavel Navrátil (Cehia), Procesul de accesare a documentelor de arhivă a serviciilor de securitate comuniste cehoslovace
Igor Şarov (Moldova), Politica memoriei în Moldova după 1989
Marian Gula (Slovakia), Politica faţă de comunism în Slovacia şi accesul la arhivele securităţii comuniste
Germina Nagâţ (România), Cui folosesc arhivele comuniste?
Danute Dūra (Letonia), Provocările şi reuşitele Letoniei în calea depăşirii consecinţelor celor două regimuri totalitare
Cristian Vasile (România), Comisia Tismăneanu şi accesul la arhivele comunismului
Discuţii

11.00-13.00 – Sesiunea III: Depăşirea consecinţelor totalitarismului prin crearea unei societăţi democratice
Moderatori: Cristian Vasile şi Vitalie Ciobanu
Raportori:
Adam Leszczynski (Polonia), Memoria trecutului totalitar şi conflictul politic democratic: studiu de caz – Institutul polonez al Memoriei Naţionale
Oleg Serebrian (Moldova), Viitorul în capcanele trecutului: despre necesitatea condamnării comunismului în Republica Moldova
Bogdan Ţârdea (Moldova), Instrumentalizarea trecutului în Republica Moldova
Vladimir Tolz (Cehia/Germania), Posturile de radio străine transmise în URSS şi reacţia Kremlinului
Dorin Dobrincu (România) Reconstruind istoria comunismului românesc: modalităţi de gestionare a memoriei
Vladimir Tismăneanu (SUA), Democraţie şi memorie: România în confruntare cu propriul trecut
Discuţii

13.00-13.30 Sesiunea de încheiere: Recomandări pentru autorităţile moldovene privind gestionarea trecutului comunist totalitar
Raportori:
Sergiu Musteaţă, Vladimir Tolz, Vladimir Tismăneanu, Igor Caşu, Algirdas Jakubčionis, Gheorghe Cojocaru


Lista participanţilor:

România

1. Ilona Mihăieş, Consiliul Director, Fundaţia Soros România, Preşedintă
2. Dorin Dobrincu, Arhivele Naţionale ale României, Director
3. Cristian Vasile, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti
4. Virgiliu Leon Ţârău, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), Vice Director
5. Armand Goşu, Revista 22, redactor-şef
6. Octavian Roske, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, secretar ştiinţific
7. Alina Pavelescu, Arhivele Naţionale ale României, consilier
8. Mihnea Berindei, CNRS, Paris
9. Adrian Cioflâncă, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi a Memoriei Exilului Românesc, director de departament
10. Germina Nagâţ, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), Director
11. Radu Moţoc, Fundaţia Soros România
12. Sergiu Panainte, Fundaţia Soros România

SUA
Vladimir Tismăneanu, Centrul de studii a societăţilor post-comuniste, Director University of Maryland, College Park; Preşedinte al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România; Preşedinte al Consiliului Ştiinţific al IICCMER

România/Ungaria
Bogdan Cristian Iacob, Central European University, Budapest; IICCMER, secretar ştiinţific

Lituania
Algirdas Jakubčionis, Universitatea din Vilnius, Comisia Internaţională de Evaluare a crimelor Regimurilor de Ocupaţie Nazist şi Sovietic în Lituania

Letonia
Danute Dūra, Muzeul Ocupaţiei din Letonia

Estonia
1. Aigi Rahi-Tamm, Comisia Estoniană pentru studierea politicilor represive ale forţelor de ocupaţie
2. Meelis Saueauk, Institutul Memoriei Istorice din Estonia
3. Uve Poom, Fundaţia Unitas

Polonia
1. Adam Leszczynski, Gazeta Wyborcza
2. Alexandra Rybińska, ziarul Rzeczpospolita

Cehia
1. Vojtech Ripka, Institutul de cercetare a regimurilor totalitare
2. Pavel Navratil, Arhiva serviciilor de securitate
3. Vladimir Tolz, Radio Free Europe/Radio Libertatea/Svoboda

Slovacia
1. Matej Medvecky, Institutul Memoriei Naţiunii
2. Marian Gula, Institutul Memoriei Naţiunii

Rusia/Germania
Nikolay Mitrokhin, Center for Eastern Europe Studies, Bremen University

Franţa
Jutta Scherrer, EHESS, Paris

Experţi naţionali:
1. Arcadie Gherasim, jurnalist Radio „Vocea Basarabiei”
2. Ana Coreţchi, Programului Est Est: Parteneriat fără Frontiere al Fundaţiei Soros-Moldova, Coordonator Program
3. Alexandru Petkov, OMEGA
4. Nicu Popescu, analist politic
5. Anatol Golea, TV7
6. Arcadie Barbăroşie, Institutul de Politici Publice
7. Anatol Ţaranu, IISD
8. Vitalie Ciobanu, PEN-Club Moldova, Preşedinte
9. Vasile Gârneţ, revista Contrafort, director
10. Bogdan Ţârdea, UPS „Ion Creangă”
11. Lorena Bogza, jurnalist PRO TV Chişinău
12. Carolina Budesco, jurnalist, Centrul Independent de Jurnalism
13. Constantin Tănase, jurnalist, Ziarul Timpul
14. Cornel Ciurea, politolog, IDIS „Viitorul”
15. Denis Cenuşă, analist politic
16. Dumitru Ciubaşenco, redactor-şef ziarul Panorama
17. Eugeniu Râbca, Consiliul de Observatori, Teleradio Moldova
18. Igor Boţan, ADEPT, director
19. Igor Munteanu, IDIS „Viitorul”, director
20. Iulia Semionova, jurnalist, enews.md
21. Liliana Viţu-Eşanu, Departament Actualităţi, Moldova 1, director
22. Mihai Cernencu, ULIM
23. Natalia Morari, Publika TV
24. Oazu Nantoi, IPP, director-programe
25. Petru Bogatu, analist politic, Jurnal TV
26. Sorina Stefârţă, Timpul, redactor-şef
27. Tudor Darie, Unimedia, director
28. Val Butnaru, Jurnal Trust Media, Director
29. Valentin Beniuc, IRIM, rector
30. Valeriu Pasat, IISD
31. Valeriu Saharneanu, jurnalist, Uniunea Jurnaliştilor din Moldova, preşedinte
32. Vasile Botnaru, Radio Europa Liberă, director birou Chişinău
33. Victor Nichituş, NIT
34. Victor Tanase, Publika TV
35. Vitalie Călugăreanu, Jurnal TV
36. Vitali Andrievschi, portal www.ava.md
37. Vlad Lupan, expert independent
38. Alexei Maşec, medic psihiatru
39. Yuri Josanu, analist politic
40. Vasile Andrieş, politolog, USM
41. Valeriu Moşneaga, politolog, USM
42. Vasile Cujbă, FRIŞPA, USM, decan

Membrii Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova:

1. Gheorghe Cojocaru, preşedinte
2. Igor Caşu, vice preşedinte
3. Sergiu Musteaţă, vice preşedinte
4. Mihai Taşcă, secretar
5. Vasile Bahnaru
6. Vladimir Beşleaga
7. Ion Casian
8. Sergiu Chircă
9. Lilia Crudu
10. Andrei Cuşco
11. Demir Dragnev
12. Nicolae Enciu
13. Andrei Eşanu
14. Victor Juc
15. Alexandru Moşanu
16. Gheorghe Negru
17. Petru Negură
18. Viorica Olaru-Cemârtan
19. Gheorghe Palade
20. Pavel Parasca
21. Anatol Petrencu
22. Elena Postică
23. Igor Şarov
24. Ion Sîrbu
25. Ion Şişcanu
26. Andrei Smochină
27. Veaceslav Stăvilă
28. Octavian Ţâcu
29. Ludmila Tihonov
30. Ion Varta

miercuri, 19 mai 2010

COMUNICARE DESPRE COLEGIUL CENTRAL AL PCR


Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Arhivele Naţionale ale României (ANR) vă invită la comunicarea cu titlul Colegiul Central al PCR – Justiţie internă de clasă (1945-1989), susţinută de Gabriel Catalan şi Mircea Stănescu (ANR).

La întâlnire – care va fi moderată de Adrian Cioflâncă, din partea IICCMER – vor participa Dorin Dobrincu, directorul ANR, Alina Pavelescu, şef SANIC, şi Mihail Neamţu, director ştiinţific al IICCMER.

Evenimentul va avea loc vineri, 21 mai 2010, ora. 12,00, la noul sediu IICCMER , din str. Alecu Russo, nr. 13-19, etaj 5, ap. 11, Bucureşti, sector 2.

sâmbătă, 15 mai 2010

ŢARA FĂRĂ PREZENT


Autor: Adrian CIOFLÂNCĂ
Data publicării în Ziarul de Iaşi: 14/05/2010
 
Istoria noastra este o succesiune de generatii de sacrificiu. In numele unui "trecut glorios" si al unui "viitor luminos", ni se cere sa nu mai avem prezent. 
Tara aceasta nu are prezent. Are un trecut, fireste, despre care stiu, ca istoric, ca a fost mai bun sau mai rau. Si, de cind eram mic, tot aflu ca are un viitor, si inca unul glorios. Problema noastra este ca trecutul a trecut si ca viitorul - asa e el - nu mai vine. Trecutul este frumos imbalsamat, injurat sau pur si simplu ignorat, iar viitorul ramine mereu proaspat, mereu tentant si promitator, pentru ca este foarte usor sa vorbesti in numele lui, sa-l supui exercitiilor de imaginatie si sa-l promiti naivilor. 
 
Totul a inceput de cind eram elev. Atunci am aflat ca noi, pionierii, nu traim in prezent, ci intr-un fel de viitor care nici ala nu era viitorul adevarat, ci doar o cale catre viitorul paradisiac, comunismul. M-am lamurit repede ca nu are rost sa astept ceva, pentru ca, de fapt, masinaria care cica ne ducea spre viitor era stricata si periculoasa. Iar asa-zisul viitor era o porcarie. 

Si a venit revolutia din 1989. Am iesit si eu in strada, acolo unde eram, la revolutia de carton de la Piatra Neamt, ca sa strig alaturi de ai mei ca vrem o viata. Indraznesc sa spun ca au iesit in strada atunci mai ales aceia care, excedati de istoria mitologizata cu care erau haituiti si de viitorul aiuritor ce le era promis, isi doreau un pic de prezent si de normalitate.
 
Si a venit perioada Iliescu. Care era un fel de nicaieri, de timp suspendat. Asteptam cu totii intr-o gara care - noi nu stiam - fusese dezafectata de mult. Asteptam ce? Nici Iliescu si ai lui nu stiau, dar nici nu ii interesa de fapt, pentru ca, pentru ei, profetii a tot felul de viitoruri, prezentul a existat mereu.
 
Si a venit perioada Constantinescu. Cind guvernul trebuia sa recupereze timpul pierdut. Aveam in sfirsit un viitor previzibil, tangibil: NATO si UE. Dar pentru asa ceva este nevoie, ni s-a spus, de sacrificii. Asta suna ca naiba, pentru ca abia iesisem dintr-o epoca de aur in care se cereau zilnic de la megafon sacrificii, eforturi si rabdare in numele viitorului. Sacrificiile au fost facute inca o data pentru ca, de fapt, nu au fost cerute, ci impuse - cum puteam noi sa verificam ca "nu se putea altfel" -, dar nu este de mirare ca guvernanti de atunci au pierdut alegerile fara drept de apel.
 
Apoi a venit perioada de crestere economica, in care viitorul a coborit pentru o clipa in prezent. Atunci au inceput oamenii sa afle in sfirsit ce este acela prezentul, sa guste din el. Au gustat hulpav, precipitat, excesiv, ca orice om flamind. Si asta provoaca probleme, cum se stie. Dar nu aceasta a fost mare problema. Nenorocirea este ca aceia care trebuiau sa gestioneze cresterea economica si-au batut joc de ea, iresponsabil.
 
Si acum am ajuns sa ni se ceara iarasi sacrificii. Ba nu, sa ni se impuna. Cu toptanul, la toata lumea, buni si rai, bogati si saraci, harnici si lenesi, cinstiti si hoti. "25% reducere din salarii" este formula care ne vijiie in creier de citeva zile. E vorba despre diferenta din venituri care ne-a dat iluzia in ultimii ani ca avem si un prezent pe care sa il traim, decent, modest, nu doar un viitor pentru care sa suferim si la care sa visam.
 
Ei bine, asta e prea mult! Pe mine sa nu mai contati. Fac parte din generatia care nu mai are rabdare. Tara asta costa prea multi nervi ca sa o iubesti si sa o suporti. La urma urmei, nu am gresit cu nimic ca sa trebuiasca sa ma zbat pentru a-mi asigura ... supravietuirea. Nu incercati sa ma faceti sa ma simt vinovat, pentru nu sint! La fel ca medicii si profesorii, am facut o facultate si acum imi practic meseria. Sint istoric, trebuie sa muncesc la stat, nu am de ales. Atunci care este greseala?...
 
Vreau si eu tara unde sa am un singur job din care sa traiesc decent, din care sa imi iau o casa si sa imi tin o familie, fara sa privesc umilinta in oglinda in fiecare zi. Vreau o tara calma, cu guvernanti priceputi si oameni muncitori, in care nu trebuie sa ii platesc ajutor social zdrahonului care face gratar in fata blocului. Vreau tara in care acela care fura plateste inzecit, nu imi ride la televizor. Vreau timpul meu liber inapoi, vreau inapoi si anii in care am facut sacrificii ca sa obtin, pina la urma, o umilinta si mai mare. Vreau tara unde exista indivizi, nu turme, si unde politicienii nu se cred ciobani. Pentru ca nu am chef sa aflu de la televizor ca imi decide cineva destinul la pachet, indiferent de ce si cit de bine am facut.
 
Ca ziarist, inteleg o multime de lucruri, stiu sa calculez si sa analizez. Adica inteleg cit de cit ce a provocat criza prin care trecem. Dar, de la un punct incolo, nu mai inteleg nimic, si nici nu vreau sa mai inteleg. Ceva este totusi putred,, de ajungem sa traim mereu, ca tara, la firul ierbii. Istoria noastra recenta este o succesiune de "generatii de sacrificiu". Ei bine, eu nu mai am nici timp si nici chef sa mai incasez inca o portie de suplicii decise de sus. Imi vine sa plec, si poate o sa plec cindva de tot. Pina atunci, parasesc cu sufletul aceasta tara care ma face sa sufar prea mult, desi nu i-am gresit cu ceva.

joi, 6 mai 2010

TERORISMUL ŞI VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI

Autor: Adrian CIOFLÂNCĂ
Data publicării în Ziarul de Iaşi: 6 mai 2010

Atacurile teroriste nu mai sint, de citiva ani, o poveste abstracta dintr-o lume indepartata. Ne pot atinge pe fiecare dintre noi.

Teroristii au grija sa ne aminteasca in mod regulat ca nu sintem in siguranta niciunde, nicicind. In noaptea de simbata spre duminica a fost descoperita in inima New York-ului o masina capcana, al carei mecanism exploziv rudimentar nu s-a declansat, din fericire. Un vinzator de tricouri a sesizat ca iese fum din masina si a alertat autoritatile. Luni seara persoana care a organizat atentatul - un cetatean american de origine pakistaneza - a fost arestata. Conform informatiilor de pina acum, acesta a fost antrenat in Pakistan de catre talibani pentru activitati teroriste si fabricarea de dispozitive explozive.

Anul trecut, chiar de Craciun, un nigerian dintr-o familie buna, recrutat de Al Qaida, a incercat sa declanseze un mecanism exploziv ascuns in pantaloni intr-un avion care mergea de la Amsterdam la Detroit. O defectiune a bombei si interventia curajoasa a unui pasager olandez au facut ca tragedia sa fie evitata. Ceva similar s-a intimplat in decembrie 2001, intr-un alt atentat faimos, cind un cetatean britanic recrutat de Al Qaida a incercat sa detoneze o bomba ascunsa in pantof, dar a esuat dupa interventia insotitoarelor de bord si a pasagerilor. In 2009, un angajat al armatei americane de origine palestiniana a impuscat mortal 13 soldati intr-o baza americana din Texas. Tot anul trecut, un imigrant afgan care lucra in New York a fost arestat pentru planificarea unui atentat la metroul new-yorkez. In 2002, un imigrant originar din Egipt a deschis focul in zona companiei israeliene El Al de pe aeroportul international din Los Angeles, facind citeva victime. In 2002, un american a fost prins inainte de a detona o bomba cu continut radioactiv pe un alt aeroport american.


Vedem ca teroristii isi fixeaza tinte din inima lumii civilizate, pentru a maximiza numarul victimelor si a creste impactul emotional, scopul fiind de a-i afecta modul de viata. Nu trebuie sa fii neaparat familiarizat cu Manhattan-ul pentru a intelege ca zona in care a fost plasata masina capcana saptamina trecuta, in Times Square, este intesata cu oameni. Este una dintre cele mai aglomerate zone din lume, piata Times Sqare, denumita, printre altele, "raspintia lumii", si paradisul shopping-ului de pe Seventh Avenue facind-o foarte atractiva. 37 de milioane de oameni trec anual pe acolo. Imaginile surprinse de camerele de supraveghere cu masina capcana inainte de declansarea ratata arata ca in jur se aflau mii de persoane. Si ca sa nu credeti ca vorbim de o alta lume, indepartata si abstracta, trebuie spus ca sediul Consulatului Romaniei nu se afla prea departe de zona atentatului. Daca nu ar fi fost norul vulcanic din cauza caruia au fost blocate zeci de mii de zboruri, ar fi trebuit sa fiu zilele acestea exact in New York, iar pe strazile din Midtown petrec, de obicei, cel mai mult timp. Anul trecut, eram in Muzeul Holocaustului din Washington cind s-a produs atacul armat in care a fost implicat un neo-nazist american si care a dus la moartea unui gardian. Tot anul trecut, o verisoara se afla pe aeroportul din Detroit in momentul in care se apropia avionul cu nigerianul recrutat de Al Qaida care a incercat sa detoneze bomba din pantaloni.

Aici este partea tulburatoare: ca aceste atentate pot atinge pe fiecare dintre noi si, practic, nu sintem siguri nicaieri. In plus, ele afecteaza nu doar procedurile de securitate, ci si viata noastra, si modul in care functionam cotidian. De la atentatul din decembrie anul trecut, au inceput controale corporale atente in toate aeroporturile (si nu sint placute deloc) si se preconizeaza introducerea pe scara larga a scannerelor corporale (fapt care ridica probleme etice serioase). Dupa atentatul din 2001 cu bomba ascunsa in pantof, au aparut controalele regulate - si deloc agreabile - la incaltaminte pe aeroporturi. Ca sa nu mai vorbim de schimbarile majore produse de atacurile de la 11 septembrie 2001. Probabil, nici viata in Times Squre nu va mai fi la fel dupa recentul atac.

Tulburator este si faptul ca profilul terorismului s-a schimbat dramatic fata de ceea ce obisnuiam noi sa credem. Vedem ca fanatismul criminal atinge nu doar personaje rudimentare si sanguinare din lumea saraca, ci si imigranti, unii educati si destul de bine integrati, deveniti cetateni occidentali. Marele esec este ca acestia nu internalizeaza valorile lumii care i-a adoptat. Faisal Shahzad, autorul atentantului din Times Square, tocmai devenise cetatean american si traia in SUA din 1998, aici facindu-si si studiile universitare. El este originar dintr-o zona din Pakistan, Peshawar, unde talibanii sint foarte influenti. Se pare ca acestia i-au facut training-ul criminal. Pakistanul este aliat oficial al SUA, dar, cu toate acestea, sentimentele anti-americane sint foarte prezente si in Pakistan, si in comunitatile pakistaneze din SUA. Anul trecut am primit o portie de radicalism de acest fel de la un sofer de taxi pakistanez din New York, nascut in New York, dar care nu avea nici un fel de afinitate cu lumea in care traia. Intr-un timp record, mi-a predat o lectie de anti-americanism care sintetiza in mod exceptional toate "ideile primite" importante colportate in mediile radicale ("imperialismul occidental", "agresiunea din Orientul Mijlociu", "lupta pentru petrolul din Irak", "guvernul marioneta de la Islamabad", "teroristii sint produsul Occidentului", "americanii sint aroganti, lenesi, hrapareti, agresivi" etc etc).

O alta schimbare importanta in profilul terorismului actual este ca s-a trecut de la atacurile ample, spectaculoase, meticulos planuite, dar mai usor de descoperit de catre autoritati, la atentate mai mici, dar cu impact mediatic destul de mare, care macina incet increderea oamenilor in siguranta de zi cu zi si le afecteaza sensibil modul de viata. Ca bomba din Times Square nu a explodat este un mare noroc, pentru ca au fost salvate zeci de vieti, dar, intr-un fel, acea bomba a fost detonata, pentru ca va produce efecte - vor spori cheltuielile de securitate, procedurile vor deveni si mai stricte, iar oamenii care se vor plimba prin Times Square si oriunde altundeva in SUA se vor simti mai nesiguri.