joi, 30 septembrie 2010

SIMPOZION ROMÂNO-GERMAN


                                                               
Deutsch-rumänische Tagung / Simpozion germano-român
130 Jahre deutsch-rumänische diplomatische Beziehungen (1880 - 2010)
130 ani de relaţii diplomatice germano-române (1880-2010)
Jassy (Rumänien), 29. September – 3. Oktober 2010  
Iaşi, 29 septembrie – 3 octombrie 2010

Veranstalter / Organizatori
Rumänische Akademie, A. D. Xenopol-Institut für Geschichte Jassy
Academia Română, Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“, Iaşi

Botschaft der Bundesrepublik Deutschland in Rumänien
Ambasada Republicii Federale Germania din România

Deutsches Kulturzentrum Jassy
Centrul Cultural German, Iaşi

Südost-Institut Regensburg

Al. I. Cuza – Universität Jassy, Fakultät für Geschichte, Zentrum für Geschichte der Internationalen Beziehungen
Universitatea „Al. I. Cuza“, Iaşi, Facultatea de Istorie, Centrul de Istorie a Relaţiilor Internaţionale

Deutsche Forschungsgemeinschaft

29. September: Teilnehmerankunft / 29 septembrie: sosirea participanţilor
30. September – 1. Oktober: Plenarsitzungen / 30 septembrie – 1 octombrie: lucrări în plen
2. Oktober: Ausflug / 2 octombrie: excursie
3. Oktober: Abreise / 3 octombrie: plecarea participanţilor

Tagungsprogramm / Program

30. September / 30 septembrie

09:15
Eröffnung / Deschiderea lucrărilor
Grußworte / Cuvinte de salut

Prof. dr. Vasile Işan (Rektor der Al. I. Cuza – Universität Jassy / rector al Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi)

Andreas von Mettenheim (Botschafter der Bundesrepublik Deutschland in Rumänien / ambasadorul Republicii Federale Germane în România)

Prof. dr., acad. Viorel Barbu (Präsident der Jassier Zweigstelle der Rumänischen Akademie / preşedinte al Filialei Iaşi a Academiei Române)

Anton Niculescu (Staatssekretär im rumänischen Außenministerium / secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe)

Dr. Alexander Rubel (Leiter des Deutschen Kulturzentrums Jassy / Director al Centrului Cultural German, Iaşi)

Prof. Dr. Gheorghe Cliveti (Direktor des A. D. Xenopol - Instituts für Geschichte Jassy / director al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol“, Iaşi)

Dr. Peter Mario Kreuter (Südost-Institut Regensburg)

Dr. Flavius Solomon (A. D. Xenopol-Institut für Geschichte Jassy, Abteilung Inernationale Beziehungen/ Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“, Iaşi, Departamentul de Relaţii Internaţionale)

10:00 – 13:00; 15:30 – 18:30
Plenarsitzungen / Şedinţe în plen

Auf einem Blick / Dintr-o privire

Flavius Solomon (A. D. Xenopol-Institut für Geschichte Jassy/ Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“, Iaşi)
Relaţiile româno-germane în istoriografia română (1878-până în prezent)
Die Beziehungen zwischen Rumänien und Deutschland seit 1878 im Spiegel der rumänischen Geschichtsschreibung

Peter Mario Kreuter (Südost-Institut Regensburg)
Die rumänische Außenpolitik und Diplomatie im Spiegel der Publikationen des Südost-Instituts (1930-heute)
Politica externă şi diplomaţia românească în publicaţiile Südost-Institut (din 1930 până în prezent)

11:00 – 11:30
Kaffeepause  / Pauză de cafea

11:30 – 13:30. Moderation / Moderatori: Krista Zach, Sorin Radu
Vom Kennenlernen zu den zwischenstaatlichen Beziehungen /
De la cunoaştere reciprocă la relaţii interstatale

Gheorghe Cliveti (A. D. Xenopol-Institut für Geschichte Jassy/ Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“, Iaşi)
Prusia şi candidatura Hohenzollern la tronul României
Preußen und die Hohenzollern-Kandidatur auf den rumänischen Thron

Edda Binder-Iijima (Universität Heidelberg/ Universitatea din Heidelberg)
1866-1871-1914 – Jahre der Entscheidung in den rumänisch-deutschen Beziehungen
1866-1871-1914 – ani decisivi în relaţiile româno-germane

Vasile Docea (Universitatea de Vest Temeswar/ Timişoara)
Konigliches Dreieck: Carol I. zwischen Deutschland, Rumanien und der Schweiz  Triunghi regal: Carol I între Germania, Romania si Elvetia

Liviu Brătescu (A. D. Xenopol-Institut für Geschichte Jassy/ Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“, Iaşi)
Germania în politica externă a României în anii 1878-1888
Deutschland in der rumänischen Aussenpolitik, 1878-1888

Diskussionen / Discuţii

13:30 – 15:30
Mittagspause / Pauză de prânz

15:30 – 18:30. Moderation / Moderatori: Hildrun Glass, Flavius Solomon
Krieg und Diplomatie (I) / Război şi diplomaţie (I)

Cornelius R. Zach (München)
Die rumänisch-deutschen diplomatischen Beziehungen während der Balkankriege von 1912-1913
Relaţiile diplomatice româno-germane în timpul războaielor balcanice din 1912-1913

Claudiu-Lucian Topor (Al. I. Cuza Universität Jassy/ Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi)
În Transilvania pe urmele lui Hans Benning. Propaganda de război germană şi reacţiile guvernului maghiar (1914-1916)
Auf den Spuren von Hans Benning in Siebenbürgen. Die deutsche Kriegspropaganda und die Reaktionen der ungarischen Regierung (1914-1916)

16:30 – 17:00
Kaffeepause  / Pauză de cafea

Grigorij Škundin (Moskau / Moscova)
Un triunghi diplomatic: România-Germania-Bulgaria în 1916
Ein diplomatisches Dreieck: Rumänien-Deutschland-Bulgarien 1916

Krista Zach (München)
Die rumänische Deutschlandpolitik im Spiegel der Sitzungen des Königsrates vom 1914-1918
Politica faţă de Germania reflectată în dezbaterile din Consiliul de Coroană (1914-1918)

18:00 – 18:30
Diskussionen / Discuţii

19:00
Empfang durch die Deutsche Botschaft in Rumänien
Recepţie oferită de către Ambasada Germaniei în România

1. Oktober / 1 octombrie

09:00 – 13:30; 15:00 – 19:00
Plenarsitzungen / Şedinţe în plen

09:00 – 10:30. Moderation / Moderatori: Peter Mario Kreuter, Vasile Docea
Krieg und Diplomatie (II) / Război şi diplomaţie (II)

Octavian Ţâcu (Freie Internationale Universität Chişinău/ Universitatea Liberă Internaţională Chişinău)
Problema Basarabiei şi relaţiile româno-germane în ajunul celui de-al doilea război mondial
Die Bessarabienfrage und die rumänisch-deutschen Beziehungen am Vorabend des Zweiten Weltkrieges

Dorin Dobrincu (Arhivele Naţionale ale României)
Ottmar Traşcă (G. Bariţiu-Institut für Geschichte Klausenburg/ Institutul de Istorie „G. Bariţiu“, Cluj)
Mişcarea Legionară în exilul din Germania, ianuarie 1941-august 1944
Die legionäre Bewegung im deutschen Exil, Januar 1941-August 1944

Adrian Cioflâncă (A. D. Xenopol-Institut für Geschichte Jassy/ Institutul de Istorie „A. D. Xenopol, Iaşi)
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941: o evaluare a responsabilităţilor
Der Pogrom von Jassy (Juni 1941): eine Einschätzung der Verantwortungen

10:30 – 11:00
Kaffeepause  / Pauză de cafea

11:00 – 13:30. Moderation / Moderatori: Gudrun-Liane Ittu, Claudiu-Lucian Topor
Zwischen Demokratie und Diktatur / Între democraţie şi dictatură

Sorin Radu (L. Blaga Universität Hermannstadt/ Universitatea „L. Blaga“, Sibiu)
Relaţiile româno-germane din primul deceniu interbelic reflectate în presa românescă transilvăneană
Die rumänisch-deutschen Beziehungen in den 1920er Jahren aus der Sicht der rumänischsprachigen Presse Siebenbürgens

Vasile Ciobanu (L. Blaga Universität Hermannstadt/ Universitatea „L. Blaga“, Sibiu)
Relaţiile româno-germane din primul deceniu interbelic reflectate în presa săsească din Sibiu
Die rumänisch-deutschen Beziehungen im ersten Jahrzehnt der Zwischenkriegszeit aus der Sicht der Hermannstädter siebenbürgisch-sächsischen Presse

Adrian Viţalaru (Al. I. Cuza Universität Jassy/ Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi)
Consideraţii privind relaţiile româno-germane la sfârşitul primului deceniu interbelic. Überlegungen über die rumänisch-deutschen Beziehungen Ende der 1920er Jahre

Paul Nistor (A. D. Xenopol-Institut für Geschichte Jassy/ Institutul de Istorie „A. D. Xenopol, Iaşi)
Relaţiile dintre comuniştii români şi est-germani la începutul Războiului Rece
Die Beziehungen zwischen der rumänischen und ostdeutschen Kommunisten am Anfang des Kalten Krieges

Diskussionen / Discuţii

13:30 – 15:00
Mittagspause / Pauză de prânz

15:00 – 18:30: Moderation / Moderatori: Edda Binder-Iijima, Dorin Dobrincu
Kultur und Wissenschaft als Instrumente der Diplomatie / Cultura şi ştiinţa - instrumente ale diplomaţiei

Leonidas Rados (A. D. Xenopol-Institut für Geschichte Jassy/ Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“, Iaşi)
Specializarea universitarilor din România în Germania la finele secolului XIX. Cazul bizantinistului Demosthene Russo
Forschungsaufenthalte rumänischer Professoren in Deutschland Ende des 19. Jhs. Der Fall des Byzantinisten Demosthene Russo

Markus Bauer (University of Portsmouth)
Nichtgeplanter Kulturaustausch Deutsche Exilanten in Rumänien 1933-1940
Un schimb cultural neaşteptat – exilaţi germani în România, 1933-1940

Gudrun-Liane Ittu (Institut für Geisteswissenschaften Hermannstadt/ Institutul de Cercetări Socio-Umane, Sibiu)
Die Ausstellung Hermann Konnerths im Rumänischen Athäneum (1932) – ein Ausdruck deutsch-rumänischer Kulturbeziehungen
Expoziţia lui Hermann Konnerth la Ateneul Român (1932) – expresie a relaţiilor culturale germano-române

16:10 – 16:40
Kaffeepause  / Pauză de cafea

Hildrun Glass (Ludwig-Maximilians-Universität München/ Universitatea Ludwig Maximilian, München)
Die Presse- und Kulturarbeit der Deutschen Gesandtschaft in Bukarest 1921-1944
Activitatea de presă şi culturală a reprezentanţei germane din Bucureşti, 1921-1944

Peter Ulrich Weiß (Zentrum für Zeithistorische Forschung Potsdam/ Centrul pentru Studii Istorice Recente, Potsdam)
Deutsch-deutsche Kulturkonkurrenz in Rumänien in den 1960er Jahren
Concurenţa culturală germano-germană în România în anii 1960

Ionuţ Nistor (Al. I. Cuza Universität Jassy/ Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi)
Universitatea din Iaşi şi mediul academic german la sfârşitul anilor 1950 – începutul anilor 1960
Die Jassier Universität und der deutschen Wissenschaftsraum Ende der 1950er und Anfang der 1960er Jahre

Fried Nielsen (Vortragender Legationsrat I. Klasse, Auswärtiges Amt / Consilier de gradul 1 în Ministerul German de Externe)
Neue Wege in der Kulturvermittlung durch öffentlich-private Partnerschaften. Das Kulturmanagerprogramm der Bosch-Stiftung in Rumänien
Noi direcţii în schimburile culturale prin parteneriate public-private. Programul de management cultural al Fundaţiei Bosch în România

18:30 – 19:00
Abschlussdiskussionen / Discuţii finale

19:30
Empfang durch das Deutsche Kulturzentrum Jasyy / Recepţie oferită de către Centrul Cultural German, Iaşi

2. Oktober: Ausflug / 2 octombrie: excursie

miercuri, 29 septembrie 2010

APEL CĂTRE VICTIMELE REGIMULUI COMUNIST


O iniţiativă a departamentului pe care îl conduc la IICCMER

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc solicită colaborarea victimelor regimului comunist în efortul de aflare a adevărului şi de traducere în justiţie a celor responsabili de abuzurile şi crimele din perioada 1945-1989. IICCMER face apel la asociaţiile foştilor deţinuţi politici şi la persoanele care au trecut prin centrele de anchetă, închisorile politice comuniste, au fost deportate sau care au avut de suferit în timpul regimului comunist să pună la dispoziţie documente sau să depună mărturie în interviuri de istorie orală acordate cercetătorilor institutului.

Între anii 2006 şi 2010, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare şase sesizări penale împotriva unor foşti ofiţeri şi angajaţi civili ai Ministerului de Interne (Securitate, Direcţia Generală a Penitenciarelor, Direcţia Generală a Miliţiei), activişti de partid şi medici psihiatri din perioada 1945-1989, care prin natura funcţiilor deţinute în structurile de partid şi de stat ale regimului comunist au participat, direct sau indirect, la reprimarea opozanţilor Partidului Comunist Român, începând cu anul 1945.

În scopul continuării acestor demersuri de sancţionare penală a celor responsabili de abuzurile şi crimele pe criterii politice din perioada 1945-1989, IICCMER solicită colaborarea asociaţiilor foştilor deţinuţi politici sau a persoanelor care au trecut prin centrele de anchetă, închisorile politice comuniste, au fost deportate sau care au avut de suferit în timpul regimului comunist.

În acest sens, vă rugăm să ne puneţi la dispoziţie copii după dosarele de anchetă penală, urmărire informativă sau să acceptaţi intervievarea dumneavoastră de către cercetătorii institutului. Toate aceste documente vor fi folosite la completarea probatoriului în dosarul „Procesul Comunismului”, care se află în curs de cercetare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, precum şi în studiile redactate de către cercetătorii IICCMER. O rugăminte specială este adresată victimelor fostului anchetator şi director al Direcţiei de Anchete Penale a Securităţii, Gheorghe Enoiu, pe numele căruia Institutul a depus o sesizare penală în august 2007, înnoită cu noi documente trimise Parchetului în august 2010.

Persoana de contact pentru programări este cercet. Dumitru Lăcătuşu, adresă de email: dumitru.lacatusu@iiccr.ro.

marți, 28 septembrie 2010

NOSTALGIA PENTRU COMUNISM

Adrian CIOFLÂNCĂ

Revista 22, 28 septembrie 2010

Centrul de Sondare a Opiniei şi Pieţei a realizat, în colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, un sondaj de opinie naţional care măsoară percepţiile populaţiei asupra comunismului. Este o cercetare elaborată, programată a dura mai mulţi ani, menită a regla politicile publice ale unei instituţii care se ocupă de istoria şi memoria comunismului.

47% dintre români consideră comunismul o idee bună, dar prost aplicată, iar alţi 14%, o idee bună şi bine aplicată. Doar 27% văd în comunism o idee greşită. Din răspunsurile la întrebări, se poate observa că există o evaluare preponderent pozitivă a perioadei de dinainte de 1989 şi a comunismului ca atare. 49% afirmă că era mai bine înainte, 14% cred că în prezent este la fel, iar 23% spun că era mai rău înainte.

Motivele enunţate ale nostalgiei sunt: oamenii aveau locuri de muncă (62%), traiul era decent (26%), toţi oamenii aveau locuinţă (19%), exista siguranţa zilei de mâine (12%), precum şi siguranţă publică (11%). Ceva mai puţini spun că existau salarii bune, învăţământ gratuit de calitate, disciplină, egalitate, dezvoltare economică suficientă funcţionării României, că nu exista corupţie, sistemul medical era bun, leul stabil şi altele. Cei care evaluează negativ perioada pre-1989 se gândesc la lipsa libertăţii (69%), a alimentelor şi utilităţilor publice (47%), a informaţiilor (11%), la dictatură, torturi/crime, la faptul că predominau nonvalorile, lipsa încrederii, favoritismul şi clientelismul şi că epoca se indentifica cu N. Ceauşescu.

Concluziile Raportului Final al Comisiei Tismăneanu sunt împărtăşite doar parţial de populaţie. 42% dintre cei care oferă un răspuns admit că regimul comunist a fost „ilegitim“ (31% nu sunt de acord, iar 27% nu ştiu sau nu răspund), în timp ce doar 37% conced că acelaşi regim a fost şi criminal (41% spun că nu, iar 22% nu ştiu sau nu răspund). Este de remarcat ponderea mare a nonrăspunsurilor.

Gh. Gheorghiu-Dej şi N. Ceauşescu au imagini amestecate, cei mai mulţi dintre români considerând că au făcut şi bine, şi rău României (29% în cazul primului, 46% la cel de-al doilea). Evaluarea exclusiv pozitivă ajunge la 21% în cazul lui Dej şi 25% în cazul lui Ceauşescu. Proporţia celor care declară că au avut de suferit, personal sau în familie, de pe urma comunismului este de 3% personal, 6% cineva din familie, 4% şi personal, şi în familie. 78% spun că nu au avut de suferit. Formele de suferinţă menţionate sunt sărăcia şi lipsa de alimente, confiscări, experienţa de deţinut politic (6% din 13%), lipsa libertăţii, persecuţie politică, hărţuire etc.

Responsabilitatea pentru represiune (a cărei existenţă este admisă de jumătate din populaţie) este împărţită egal între cei cu funcţii în PCR (45%) şi cei cu funcţii în Securitate (44%).

Sondajul arată un suport consistent al românilor pentru lustraţie, pentru înfiinţarea unui Muzeul Naţional al Dictaturii Comuniste din România şi pentru instituirea unei Zile de Comemorare a Victimelor Regimului Comunist din România, iniţiative ale IICCMER.

România nu face imagine excepţională dacă este să ne comparăm cu celelalte state postcomuniste din zonă. Peste tot, nostalgia faţă de comunism este un fenomen remarcabil. Mai mulţi politologi, între care îl menţionez pe Christian W. Haerpfer, au scris temeinic pe acest subiect. Conform lui Haerpfer, în anii 90 cam jumătate dintre români regretau economia centralizată comunistă, ceea ce ne situa în marginea de jos a mediei est-central-europene şi pe trend descrescător (contrastul fiind mare cu ţări precum Ungaria, o excepţie prin „comunismul gulaş“, sau statele ex-sovietice, unde nostalgia trecea de 70%, ajungând până la 90% în cazul Ucrainei). În privinţa nostalgiei faţă de guvernarea comunistă, România a respectat trendul zonal crescător, dar cu cote mai mici decât media, maximum de apreciere fiind de până în 38% (cel mai mic din toată Europa de Est la sfârşitul anilor 90). Şi la capitolul nostalgie pentru comunism ca regim politic România era în anii 90 sub media est-europeană (cu 10-20 de procente, faţă de peste 50% Ungaria şi ţările ex-sovietice). Ca o concluzie preliminară, sondajele indicau în România un nivel destul de ridicat de nostalgie, dar sub media Europei de Est. Aşadar, nu suntem excepţionali.

Din analiza datelor din sondaje, s-a putut vedea că există un corpus dur de nostalgici restauratori, oscilând între 10-20 de procente, care doresc reinstaurarea comunismului, sunt ostili democraţiei, nu s-au adaptat nicidecum în tranziţie, au profil autoritar şi xenofob, au peste 40 de ani (deci aveau peste 20 de ani la revoluţie), locuiesc cu precădere în sudul şi nord-estul ţării şi votează cu PRM sau cu PSD. Ceilalţi „nostalgici“ până spre 50%, revoltaţii, nu regretă neapărat trecutul, ci evaluează negativ prezentul şi îl contrapun unui trecut edulcorat, din care sunt expurgate amnezic elementele negative. Ponderea lor creşte în momentele de criză. Nostalgia astfel exprimată este, de fapt, un răspuns polemic dat prezentului. Iar Ceauşescu cel contrafăcut de memoria amnezică şi în care se investesc aparent cei frustraţi de prezent este, cum nimerit spunea prietenul Ioan Stanomir, simbolul eşecurilor noastre în construirea unei democraţii şi economii viabile.

Profilul nostalgicilor polemici este nebulos, se vede acest lucru şi din datele CSOP-IICCMER. Mediul de rezidenţă, zona, sexul şi nici măcar vârsta nu sunt predictori puternici. Cei mai puţini nostalgici îi găsim în intervalul de vârstă 20-39 de ani, în segmentul activ al societăţii, care este supus într-o mai mare măsură socializării secundare (tipul de socializare unde se vorbeşte cel mai mult despre abuzurile şi crimele comunismului, despre condamnarea regimului comunist ca ilegitim şi criminal).

Aparent surprinzător, găsim un nivel mare de „nostalgie“ la cei sub 20 de ani, deci care nu au prins comunismul nicio clipă. Explicaţia stă în socializarea primară: influenţa părinţilor nostalgici este majoră, iar şcoala nu îşi face treaba. Conform sondajului CSOP, sursele cele mai importante privind istoria comunismului sunt mass-media (56% - iar în mass-media nu se vorbeşte foarte mult despre acest subiect), şcoala/universitatea (33%), familie (21%), cărţi (21%), filme artistice sau documentare (20%), Internet (9%). Din sondajul IRES se vede că despre perioada pre-89 vorbesc în familie 67% dintre cei care au răspuns, 37% o fac în termeni pozitivi, 57% în termeni şi pozitivi, şi negativi şi 5% în termeni exclusiv negativi.

Comunismul a pierdut bătălia cu istoria, dar, cel puţin deocamdată, nu şi pe aceea cu memoria. Istoria comunismului este mai peste tot istoria unui eşec. Acest fapt îl ştiu specialiştii, îl recunosc şi cei mai mulţi dintre foştii lideri comunişti. Memoria socială a comunismului rămâne, în schimb, amestecată. Interesant este că din sondajul IRES se observă o rezistenţă socială importantă faţă de opinia calificată, 52% dintre respondenţi considerând că istoricii şi analiştii nu se raportează corect şi imparţial la perioada comunistă.

Prospeţimea ideii comuniste rezidă în transcendenţa sa, care îi asigură imunitatea în faţa oricărei provocări empirice. Marxism-leninismul s-a articulat, în ciuda materialismului său, pe o formă radicală de apriorism, valorizând întotdeauna proiectul utopic în confruntarea sa cu realitatea. Astfel, de fiecare dată când sunt arătate efectele reale ale comunismului, suntem trimişi la proiecte şi promisiuni generoase, trădate de fiecare dată de oameni nedemni de cauza comunistă.

Aceasta este o cauză importantă a fascinaţiei continue exercitate de comunism. O a doua ţine de istoria socială a modernizării forţate comuniste. Pentru mulţi, raportat la situaţia anterioară, comunismul a fost, prin răsturnarea şi delabrarea ierarhiilor sociale, o oportunitate pe care au folosit-o pentru ascensiunea socială, profesională sau politică, pentru mutarea de la sat la oraş, reprofilare profesională sau îmbunătăţirea standardelor de viaţă etc. Regimul nu s-a bazat doar pe represiune, ci şi pe cooptare. Nu a lăsat în urmă doar victime, ci şi foarte mulţi oameni care au profitat. Bine, de cele mai multe ori, şi aceştia din urmă au fost la rându-le victime, din cauza infinitelor privaţiuni impuse de comunism, dar greu a fost mereu, şi înainte de comunism, şi în timpul acestuia, şi după, aşa că, punând lucrurile în balanţă, seduşi de tentanţia nostalgiei, agasaţi de prezent, extrag pentru uzul memoriei doar ceea ce a fost bun şi minimalizează ce a fost insuportabil.

Istoria oportunismului social în comunism este una dureroasă şi foarte greu de scris, dar iată că sondajele arată că oamenii sunt mai dispuşi să recunoască nişte lucruri decât o fac istoricii.

De aici şi dificultăţile unei pedagogii a memoriei. Pentru cine are acces la documente, lucrurile sunt clare: comunismul a fost sinistru, de la ideologie, discurs şi până la practică. Însă pentru oamenii obişnuiţi, cum am văzut, lucrurile sunt mai amestecate.

Iată două registre greu de conciliat. O soluţie miraculoasă pentru a apropia cele două viziuni nu există, dar câte ceva se poate face.

În primul rând, este nevoie ca tranziţia să reuşească, pentru că, atâta vreme cât prezentul nu oferă ceva inechivoc mai bun decât înainte, nostalgia va fi mereu o problemă. În al doilea rând, este nevoie ca oamenii să ştie mai multe despre ce li s-a întâmplat înainte de 1989, iar pentru aceasta istoricii trebuie să aibă acces la documente, iar instituţiile care se ocupă de trecutul recent să comunice mai bine rezultatele cercetărilor şi să le transforme în acte educaţionale. Nu în ultimul rând, este nevoie de apropiere undeva la mijloc între cele două voci, cea a istoriei profesionale şi cea a memoriei private, pentru a nu se ajunge să credem că ele vorbesc despre realităţi completamente diferite.

joi, 23 septembrie 2010

SONDAJ IICCMER / CSOP PRIVIND PERCEPŢIILE ASUPRA COMUNISMULUI


Rj de Pranz interviu sondaj Csop - Interviu Romania Actualitati
Asculta mai multe audio acustica

Interviu Adrian Cioflâncă, Radio România Actualităţi, 23 septembrie 2010
Urmăriţi, de asemenea, interviuri cu Ioan Stanomir, Mihail Neamţu, Cristian Bogdan Iacob
şi Raluca Grosescu.
Sondajul integral se găseşte pe site-ul IICCMER.

Preambul
Sondajul de faţă reprezintă rezultatul unui parteneriat pe termen lung între IICCMER şi CSOP care va avea ca obiectiv elaborarea unei strategii de politici publice pentru o educaţie democratică, fundamentată pe asumarea trecutului comunist.







Percepţia generală
Cercetarea arată că există tendinţe de opinie publică, care ar putea fi semnificative pentru felul în care instituţiile statului român îşi construiesc strategiile privind confruntarea cu trecutul dictatorial. În această ordine de idei, majoritatea opţiunilor exprimate au fost în favoarea unor proiecte precum accesul neîngrădit la dosarele Securităţii, legea lustraţiei, organizarea unui Muzeu Naţional al Dictaturii Comuniste din România şi instituirea unei zile comemorative a victimelor regimului comunist. Merită accentuat faptul că rezultatele sondajului de faţă semnalează că un procent majoritar din respondenţi consideră regimul comunist ca fiind unul ilegitim şi îl califică într-o pondere semnificativă drept criminal. În acelaşi timp, o secţiune dominantă din eşantionul analizat apreciază natura regimului comunist drept una represivă. Totodată, cercetarea dovedeşte că există un consens la nivelul populaţiei asupra culpabilităţii instituţionale a Securităţii şi a Partidului Comunist Român în instaurarea şi menţinerea unor regim dictatorial în România.

Cu toate acestea, percepţia populaţiei asupra comunismului este mai degrabă una pozitivă. Astfel, dacă în urmă cu 4 ani, un studiu similar celui prezent arăta că 12% dintre cetăţenii României considerau comunismul o idee bună bine aplicată, 41%, o idee bună prost aplicată şi 34% îl considerau o idee proastă, în prezent 14% îl consideră o idee bună bine aplicată, 47%, o idee bună prost aplicată şi 27% o idee proastă. Însumând, observăm că 61% din cetăţeni consideră în prezent comunismul drept o idee bună, faţă de 53% în urmă cu 4 ani.

Totuşi, actualul sondaj nu poate fi citit unilateral sub semnul nostalgiei faţă de regimul comunist. În interpretarea lui trebuie luate în calcul elemente extrem de importante precum ar fi situaţia economică actuală şi dificultăţile generate de aceasta. De aici, tendinţa de idealizare a unei ordini sociale totalitare bazată pe controlul strict al circulaţiei forţei de muncă, ale traiectoriilor profesionale şi care privilegiază (demagogic) drepturile sociale şi economice în detrimentul drepturilor politice ale cetăţeanului. Simultan, datele actualului sondaj deschid şi un şantier de cercetare în măsura în care este important să înţelegem modalitatea de raportare a populaţiei la conceptul de „suferinţă” în comunism. Se poate presupune că nivelul scăzut al respondenţilor care afirmă că au suferit în timpul regimului este legat de suprapunerea între „suferinţă” şi represiunea politică directă.

Trecutul comunist este văzut pozitiv mai ales prin comparaţie cu prezentul: jumătate din cei chestionaţi afirmă că înainte de decembrie 1989 era mai bine în România, în vreme ce doar 23% consideră că era mai rău iar 14% consideră că era la fel. Motivele principale pentru care respondenţii au afirmat că era mai bine sunt: existenţa locurilor de muncă (62%), nivelul de trai (26%) şi deţinerea unei locuinţe de către cei mai mulţi dintre oameni (19%).

Aspectele negative principale menţionate de către cei care evaluează negativ comunismul faţă de prezent sunt lipsa libertăţii în general (69%), gradul de sărăcie (respectiv lipsa de alimente, utilităţi şi servicii publice) şi lipsa informaţiilor (11%).Trebuie, însă, menţionat faptul că România se înscrie în media opiniei est europene referitoare la evaluarea comparativă a perioadei comuniste cu cea actuală. De exemplu, într-un studiu din 2009, 72% dintre maghiari menţionau că este mai rău în prezent decât în perioada comunistă, 62% din bulgari şi ucrainieni menţionau acelaşi lucru, 42% dintre lituanieni şi slovaci, 45% din ruşi, 39% din cehi şi 35% din polonezi.

Regimul comunist este văzut ca unul ilegitim de majoritatea respondenţilor, 42% susţinând acest lucru, în vreme ce doar 31% cred contrariul. Pe de altă parte, numărul celor care consideră că regimul comunist a fost „criminal” este mai mare decât al celor care spun că nu (37% faţă de 41%).

În ceea ce priveşte aspectele definitorii pentru comunism, 46% dintre asocierile făcute sunt mai degrabă pozitive, şi doar 32% sunt nefavorabile, 5% fiind neutre. Asocierile favorabile sunt legate de siguranţa serviciului, a locului de muncă (10% din totalul respondenţilor au făcut această asociere), siguranţa zilei de mâine (8%), un trai decent (8%), eglitatea între indivizi(5%), şi în fine 5% spun că era un sistem bun, în general. Asocierile nefavorabile sunt, în ordine: lipsa de libertate (9%), dictatura, ca regim (7%), aprecierea că era un sistem greşit (5%), existenţa unui climat de teroare, crimă (2%), sărăcia şi lipsa alimentelor şi a altor produse fiind şi ele menţionate, dar de numai 2%.

Posibilele explicaţii de pozitivare a regimului comunist sunt legate de experienţa personală faţă de respectiva perioadă, numărul de ani trăiţi în comunism, şi de caracteristicile perioadei (dacă au trăit doar comunismul anilor ’80, caracterizat prin accentuarea penuriei, a îngrădirii libertăţilor etc.).

Percepţia asupra liderilor comunişti

În ceea ce priveşte percepţia celor 2 lideri politici din perioada comunistă, Nicolae Ceauşescu şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul este mai cunoscut, după cum era de aşteptat, decât cel de-al doilea, iar imaginea sa este una mai bună. Astfel, procentul celor care spun că Nicolae Ceauşescu a făcut bine României (25%) este semnificativ mai mare decât al celor care afirmă că a făcut rău României (15%). În acelaşi timp, majoritatea oamenilor consideră, în ceea ce îi priveşte pe ambii lideri, că au făcut atât rău cât şi bine (jumătate din respondenţi crede acest lucru despre Nicolae Ceauşescu) şi consideră, similar, că reflectarea în manualele de istorie ar trebui să indice acest lucru.



Represiunea comunistă
13% dintre respondenţi, conform propriilor declaraţii, au avut de suferit de pe urma regimului comunist: 3% personal, 6%, altcineva din familie, iar 4%, atât ei cât şi cineva din familie. Forma principală sub care s-a manifestat impactul negativ a fost penuria de alimente şi lipsa serviciilor (47%), restul menţiunilor fiind legate de încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi a drepturilor omului (confiscarea averilor, bunurilor – 11% dintre cei care au spus că au avut de suferit, arestarea pe motive politice – 6% dintre cei care au menţionat că au suferit etc.) .

Existenţa represiunii din perioada comunistă, contrar pozitivării, este confirmată de jumătate din populaţie, în pofida viziunii relativ pozitive asupra trecutului comunist.

Responsabilitatea represiunii este atribuită relativ egal celor cu funcţii de conducere din cadrul PCR şi celor cu funcţii de conducere în Securitate (45% şi 44%).

Măsurile care ar trebui luate împotriva celor care se dovedeşte că au colaborat cu Securitatea, potrivit opiniei respondenţilor, sunt de îngrădire a accesului în funcţiile publice (demiterea – 27%, autodemiterea – 21%, interdicţia pentru o perioadă de a candida în funcţii publice – 11%), sau chiar condamnarea juridică pentru declaraţii false cu privire la colaborarea cu Securitatea (16%). În acelaşi timp, problema accesului la dosarele Securităţii nu este importantă pentru jumătate din respondenţi, 40% menţionând că este importantă sau foarte importantă.


Percepţia asupra memoriei comunismului
Puţin peste jumătate dintre respondenţi consideră că este necesar un Muzeu Naţional al Dictaturii Comuniste din România şi doar un sfert afirmă că nu este nevoie de un astfel de Muzeu. Similar, puţin peste jumătate consideră că este necesară o zi Naţională de Comemorare a Victimelor Regimului Comunist din România, un sfert consideră că nu este necesară o astfel de zi. Pentru o astfel de zi naţională, cel mai frecvent menţionate sunt 22 decembrie (22% din respondenţi), şi 23 august (10% din respondenţi).




Concluzii
Din analiza sondajului reiese la nivelul populaţiei există tendinţa unei viziuni pozitive asupra perioadei comuniste. Această pozitivare sau viziune pozitivă se regăseşte atât în evaluarea în sine a intervalului istoric, cât şi mai ales comparativ cu perioada prezentă. Liderii politici (Nicolae Ceauşescu, în special) sunt priviţi ca a fi avut un impact pozitiv mai degrabă decât negativ. O asemenea apreciere trebuie raportată la faptul că populaţia nu a avut şi nu are decât un acces limitat la acele informaţii de natură să clarifice responsabilităţile şi ponderea oficialilor comunişti în procesul de luare de decizii care a stat la baza crimelor şi abuzurilor comise în perioada comunistă. Aşadar, se poate afirma că este datoria atât a instituţiilor statului cât şi a mass-media din România să promoveze un tip de discurs complex, nuanţat şi responsabil care să reflecte şi să analizeze dilemele, provocările şi problemele presupuse de asumarea trecutului comunist.

Percepţia asupra regimului comunist este explicabilă şi prin suprapunerea dimensiunilor politică şi economică ale vieţii cotidiene în comunism. Astfel, nu este surprinzător că în evaluarea intervalului istoric coexistă o judecată severă şi critică asupra regimului politic şi o idealizare a unor aspecte considerate ca definitorii pentru ordinea social-economică în perioada comunistă. Nu în ultimul rând, existenţa unor traume colective şi individuale pe întreaga durată a regimului comunist este sugerată de faptul că majoritatea celor intervievaţi se pronunţă în favoarea comemorării şi memorializării intervalului istoric marcat de dictatura comunistă în România.

Metodologie
Eşantionul a fost unul naţional reprezentativ pentru populaţia în vârstă de 15 ani şi peste. Selecţia gospodăriilor şi a persoanelor intervievate a fost una aleatoare. Au fost intervievate 1.133 persoane.

Eroarea de reprezentativitate este de 2,9%, cu o probabilitate de 0,95.

Interviurile au fost realizate pe bază de chestionar standardizat, faţă în faţă, la domiciliul persoanelor intervievate. Datele au fost culese în cadrul omnibusului CSOP în perioada 27 august – 2 septembrie 2010.

Datele au fost validate şi ponderate în funcţie de sex, vârstă, naţionalitate, domiciliu şi regiune pe baza datelor INS.

marți, 7 septembrie 2010

MEMORIA INUTILIZABILĂ PROMOVATĂ DE BNR


Adrian CIOFLÂNCĂ
Publicat în revista 22, 7 septembrie 2010

Banca Naţională a României a decis până la urmă, în ciuda unor proteste interne şi internaţionale, să lanseze controversata serie de monede comemorative dedicată patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române. Aşa cum se ştie, intenţia BNR de a ieşi public cu seria numismatică în cauză, mai precis includerea în aceasta a unei monede dedicate patriarhului Miron Cristea, a provocat protestul Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, instituţie federală americană, după care au existat luări de poziţie similare din România, din partea Institutului pentru Studierea Holocaustului din România şi a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. BNR a anunţat că formează o comisie pentru a-şi cântări decizia, după care, fără a afla dacă această comisie a funcţionat cu adevărat, am fost înştiinţaţi printr-un comunicat de presă că monedele vor fi totuşi lansate. Motivul: patriarhii „au avut un rol crucial în dezvoltarea Bisericii Ortodoxe Române, fiind personalităţi marcante care au ilustrat istoria Bisericii şi istoria României”. Cum au făcut-o? Nu aflăm. Au urmat alte proteste, ale Ambasadei americane, Muzeului Holocaustului, Anti-Defamation League şi ale unor organizaţii evreieşti prestigioase. Degeaba.

În comunicatul Băncii Naţionale, se mai spune că BNR se consultă în stabilirea planului anual de emisiuni numismatice cu Academia Română, BOR, Ministerul Culturii şi Departamentul Cultelor. Nu este clar dacă în cazul de care vorbim, în afară de BOR, celelalte instituţii au fost consultate şi care este poziţia lor. Nu a fost făcut public un raport de fundamentare a deciziei BNR, de care ar fi fost nevoie pentru că, fiind vorba de o decizie a unei instituţii importante a statului român care interferează cu politicile oficiale ale memoriei, măsura trebuia motivată şi bine cântărită prin consultări. O frază gonflată şi vagă de felul celei de mai sus nu este suficientă.

Patriarhia a ieşit public, la rându-i, cu un comunicat în care ni se spune că demersul BNR este menit a evidenţia „lumina din activitatea patriarhilor României, nu să-i judece post-mortem pentru reale sau presupuse umbre”. În plus, suntem asiguraţi că „unele dintre opiniile negative la adresa patriarhilor Miron Cristea, Justinian Marina, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu au fost deja respinse de către istorici bine documentaţi, iar altele rămân doar simple speculaţii şi acuzaţii nefondate, abordări mai degrabă ideologice, decât ştiinţifice”. Întreb ca istoric acum: cine şi unde a publicat asemenea iluminări? Pentru că nu ştiu să existe...

Acuzaţiile la adresa celor patru rămân. Documentele Securităţii îl arată pe Teoctist ca „legionar cu activitate intensă şi cu participare la rebeliune, devastând Sinagoga din str. Antim...” (am publicat încă din 2001 acest document descoperit de Dorin Dobrincu). Legionar a fost, conform Raportului Comisiei Tismăneanu, şi Iustin Moisescu, care, în plus, după cum afirmă colegul meu din comisie Cristian Vasile, a fost şi colaborator al Securităţii (având dosar de reţea cu note informative). Şi Teoctist, şi Moisescu, şi Marina au sprijinit făţiş şi uneori zelos regimul comunist. Nu am găsit nicăieri să fie contrazise academic aceste lucruri.

L-am lăsat la urmă pe Miron Cristea, cel care a stârnit cele mai multe proteste. Cristea este autorul a numeroase declaraţii şi acţiuni antidemocratice, antioccidentale şi antisemite, făcute de pe poziţiile de patriarh şi prim-ministru în timpul dictaturii lui Carol al II-lea. Susţinător fără rest al dictaturii regale, primul-ministru Miron Cristea (febr. 1938-mart.1939) a susţinut şi politicile antisemite ale regimului, implementând legea de revizuire a cetăţeniei, care a lăsat fără drepturi cetăţeneşti 36,7% dintre evreii implicaţi în procesul de revizuire. Ca urmare, conform unor estimări, o treime din întreţinătorii de familii din populaţia totală de 760.000 de evrei au pierdut sursa de venit, fiind afectate totodată 20.000 de familii din spaţiul rural. Cristea s-a opus legionarilor din motive politice, dar nu şi antisemitismului. Dimpotrivă, a participat la discursul antisemit şi l-a legitimat de pe poziţia sa pregnantă. Cristea afirma că „îţi vine să plângi de mila bietului popor român căruia evreul îi stoarce măduva din oase”. În discursurile sale, apar încă din anii ’20 ipostazieri clasice ale antisemitismului: evreii-lipitori, evreii-corupători, evreii-distrugători etc. Cristea dorea şi cerea public alungarea evreilor din ţară şi chiar s-a implicat ca prim-ministru în realizarea unui aberant şi irealizabil plan european de dislocare a populaţiei evreieşti din Europa.

Iată, aşadar, motive serioase ca statul român, prin instituţiile sale, să nu se angajeze în acţiuni comemorative şi elogiative. Comemorările, aniversările şi simbolurile oficiale ar trebui să valorizeze trecutul utilizabil (legat, în cazul istoriei contemporane, de tradiţia democratică), nu personaje amestecate şi evenimente controversate. De bună seamă că patriarhii de care vorbim vor fi avut şi calităţi, dar elementele problematice menţionate atârnă foarte greu în bilanţul lor biografic. Nu putem uita vreo clipă că ei au contribuit la susţinerea şi legitimarea unor regimuri dictatoriale, care au făcut rău atâtor locuitori ai acestei ţări. Respectul pentru victime şi respectul pentru democraţie sunt incompatibile cu valorificarea memorială a unor astfel de personaje. Istoria le va spune povestea, documentat, critic şi echilibrat. Nu este însă loc pentru ultragiante elogii selective, pentru că este imposibil să distingi albul dintr-un gri murdar.

duminică, 5 septembrie 2010

COLOCVIU INTERNAŢIONAL: „PROFESORI ŞI STUDENŢI EVREI LA UNIVERSITATEA DIN IAŞI ŞI LA ALTE UNIVERSITĂŢI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE (SFÎRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA - SFÎRŞITUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL”)

Colocviu internaţional (Iaşi, 1-3 septembrie 2010)
Organizatori:


Prof. dr. Alexandru-Florin PLATON (Centrul de Istorie a Evreilor şi Ebraistică „Dr. Alexandru Şafran” al Facultăţii de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi)

Prof. dr. Carol IANCU (Centre de Recherches Interdisciplinaires en Sciences Humaines et Sociales al Universităţii „Paul Valéry” – Montpellier III şi École des Hautes Études duJudaïsme de France)


Miercuri, 1 septembrie

10h00-11h30: Inaugurarea oficială a sediului Centrului de Istorie a Evreilor şi Ebraistică „Dr. Alexandru Şafran” al Facultăţii de Istorie (Corpul I al Universităţii „Al. I. Cuza”) în prezenţa Prof. dr. Vasile IŞAN, Rectorul Uniersităţii „Al. I. Cuza” şi a Prof. dr. Avinoam ŞAFRAN, profesor la Universitatea din Geneva .

Deschiderea lucrărilor colocviului


11h30-12h30 Sesiune de comunicări 11h30-12h00: Andrei MARGA (Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca): Consecinţele europeene ale conceptualizărilor lui Maimonide, Mendelssohn şi Rosenzweig.

12h00-12h30 Carol IANCU (Université Paul Valéry – Montpellier III): Les étudiants juifs étrangers à la Faculté de médecine de Montpellier (Studenţii evrei străini la Facultatea de Medicină din Montpellier).

14h30-16h00 Sesiune de comunicări

14h30-15h00 Mihai-Ştefan CEAUŞU (Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, Iaşi): Profesori şi studenţi evrei la Universitatea din Cernăuţi. 1875-1914.

15h00-15h30 Felicia WALDMAN (Universitatea Bucureşti): Profesori evrei la Universitatea Bucureşti (1900­1945).


15h30-16h00 Florea IONCIOAIA (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi): Evrei in corpul didactic al Universităţii din Iaşi (1860-1960).


16h30-18h00 Sesiune de comunicări 16h30-17h00 Cornel SIGMIREAN (Universitatea „Petru Maior”, Târgu Mureş): Studenţi evrei în învăţământul superior din Ungaria la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX.

17h00-17h30 Maria GHITTA (Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca): Două episoade violente ale „luptei” studenţeşti: Cluj 1922, Oradea 1927

17h30-18h00 Cătălin BOTOŞINEANU (Arhivele Naţionale ale României, filiala Iaşi): „Astăzi suntem în război cu studenţii”. Corpul profesoral al Universităţii din Iaşi şi violenţele studenţeşti din primul deceniu interbelic.

Joi 2 septembrie

09h00-10h30 Sesiune de comunicări 09h00-09h30 Philippe BOUKARA (Memorial de la Shoah, Paris): Nancy, grand centre du mouvement étudiant juif avant la Deuxième Guerre mondiale.


09h30-10h00 Lucian NASTASĂ KOVACS (Institutul de Istorie „George Bariţ”, Cluj-Napoca): Universităţile româneşti şi funcţiile simbolice ale „peregrinării academice” (1864-1944).


10h00-10h30 Michaël IANCU (Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca şi Institut Universitaire Euro-Méditerranéen Maïmonide de Montpellier): Les étudiants juifs à Montpellier pendant la Deuxième Guerre mondiale.


11h00-12h30 Sesiune de comunicări

11h00-11h30: Danielle DELMAIRE (Université Charles-de-Gaulle, Lille 3): La vie misérable des étudiants juifs étrangers à Paris dans les années 1930.

11h30-12h00 Claudia URSUŢIU (Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca): Reacţii parlamentare evreieşti la agitaţiile antisemite din universităţile româneşti.

12h00-12h30 Ovidiu Ştefan BURUIANĂ (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi): Studenţi evrei la Universitatea din Iaşi in anii ’30.


14h30-16h00 Sesiune de comunicări

14h30-15h00 Dumitru IVĂNESCU (Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, Iaşi): Titu Maiorescu şi studenţii evrei ai Universităţii din Iaşi.

15h00-15h30 Leonidas RADOS (Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, Iaşi): Conflicte între studenţii români şi evrei ai Universităţii din Iaşi la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX.

15h30-16h00 Irina NASTASĂ (Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca): Tineri din Romania în Universităţile celui de-al III-lea Reich. Între politică, propagandăşi profesionalizare.


16h30-18h00 Sesiune de comunicări

16h30-17h00 Sorin DAMEAN (Universitatea din Craiova): Lingvistul Lazăr Şăineanu.

17h00-17h30 Adrian NICULESCU (Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti): Jacques BYCK, lingvist si filolog, profesor la Universitatea din Bucureşti.

17h30-18h00 Ţicu GOLDSTEIN (Bucureşti): I. A. Candrea şi universul folclorului românesc.


Vineri 3 septembrie
09h00-10h30 Sesiune de comunicări

09h00-09h30 Dafna CELLIER (Universitatea din Haifa, Israel): Studenţi evrei şi activitatea lor in anii 1895 – 1897 la cercul de propagandă social-democrată „Lumina” – Iaşi.


09h30-10h00 Eliza COCEA (masterand, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi): Evreii din Iaşi şi Asistenţa socială.


10h00-10h30 Mihai CHIOVEANU (Universitatea Bucureşti): Into the Danger Zone. The Tapestry and Sophistry of Cleansing Nation Statism in Interwar Romania.


11h00-12h30 Sesiune de comunicări

11h00-11h30 Laurenţiu URSU (Iaşi): „Numerus clausus” in Romania secolului XX. Surse, justificări şi ecouri.

11h30-12h00 Adrian CIOFLÂNCĂ (Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, Iaşi); Eliza COCEA (masterand, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi): Membri ai elitei evreieşti, victime ale pogromului de la Iaşi (iunie 1941).


12h00-12h30 Alina BRĂESCU (doctorand, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi – Universitatea „Paul Valéry” III, Montpellier): Imaginea studentului evreu în presa de orientare naţionalistă din Romania anilor 1900-1940.

12h30-13h00 Închiderea lucrărilor colocviului

MAI ARE LUSTRAŢIA UN VIITOR?


O discuţie pornind de la această întrebare pe blogul lui Vladimir Tismăneanu şi un articol personal în revista 22.