duminică, 30 octombrie 2011

CONFERINȚĂ ICR TEL AVIV: HISTORY OF THE ROMANIAN JEWS IN THE 20th CENTURY. MYTH AND REALITY MYTH AND REALITY IN THE HISTORY OF THE ROMANIAN JEWS. THE 20th CENTURY




 
 Myth and Reality in the History of Romanian Jews. The 20th Century

Time
Sunday, November 6 at 8:00pm - November 7 at 10:00pm

Location
Tel Aviv University, Cymbalista Center - day 1 / Gilman Building, room 496 - day 2

Created By

More Info
Hebrew and Romanian follow English

“Myth and Reality in the History of Romanian Jews. The 20th Century”. International conference at Tel Aviv University. 6-7.11.2011


After the fall of communism, Romania experienced a resurrection of Jewish studies, a topic that used to be taboo previous to 1990. Various academic centers were opened for the study of Jewish history and culture (BA and MA), and many young people opted for this sp
ecialization, including their choice of PhD topics.

The conference organized by the Romanian Cultural Institute in Tel Aviv, the Goren-Goldstein Diaspora Research Center, Tel Aviv University and A.M.I.R (United Organization of Romanian Jews in Israel) aims at bringing to the attention of the young Israeli audience topics less frequented in Romanian and Israeli historiography, concerning the common history of the Jewish community in Romania, and the community of Romanian-born Israelis, respectively.

The participants are specialists in history and sociology from universities and research institutes in the USA (Radu Ioanid), Romania (Adrian Cioflâncă, Anca Ciuciu, Damiana Oțoiu, Andrei Muraru) and Israel (Raphael Vago, Leon Volovici, Zvi Hartman, Alexander Avraham, Ronit Fisher, Gabriel Gurman).

The conference is aimed at academics and students, specialized public and the long-time friends of ICR TA.

vineri, 28 octombrie 2011

ARTICOL ÎN REVISTA 22 DESPRE DECOMUNIZAREA DIN REPUBLICA MOLDOVA

Supliment | Editie scrisa
25.10.2011

 

Comunismul şi decomunizarea în Republica Moldova. Povestea continuă…

de Adrian Cioflanca 
Spre deosebire de alte locuri unde a fost condamnat 
postmortem sau în contumacie, 
la Chişinău comunismul trăieşte omniprezent.






În mai 2010, eram la Chişinău, împreună cu Vladimir Tismăneanu, Bogdan Cristian Iacob şi Cristian Vasile, pentru a reprezenta Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Româ­nesc la un schimb de experienţă cu colegi din instituţii şi comisii similare din Europa de Est. Gazdele erau membrii Comisiei pentru Studierea şi Aprecierea Regimului Comunist Totalitar din Republica Moldova (CSARCTRM), cei meniţi a fi – în concepţia organizatorului evenimentului, Fundaţia Soros – principalii beneficiari ai schimbului de experienţă, pentru că, atunci, Comisia moldoveană se afla încă în timpul mandatului. O masă rotundă cu acelaşi scop, dar într-un format diferit, avusese loc la Bucureşti, în martie 2010.
În timpul conferinţei de la Chişinău, desfăşurată, ironia sorţii, în hotelul Codru, fostul hotel al Partidului Comunist, s-au auzit dintr-o dată vociferări puternice de afară. Ne-am lămurit repede că era vorba despre un protest organizat de Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM). Nu, nu erau tovarăşi cărunţi şi nici bătrâni nostalgici, ci câteva zeci de tineri frumoşi, bine îmbrăcaţi şi bine organizaţi. Maestru de ceremonii era Mark Tkaciuck, deputat comunist, cândva consilier al fostului preşedinte Vladimir Voronin, scriitor de texte ideologice şi considerat un fel de eminenţă cenuşie în partid. Tkaciuck dădea tonul de la portavoce, iar tinerii repetau cuminţi lozinci grave: „Opriţi răfuiala politică!“, „Jos fascismul!“, „Jos Ghimpu!“. Pe pancartele protestatarilor stătea scris: „Anticomunismul e fascism“, „Nu fascismului, Jos Comisia Ghimpu!“, „Hitler, Mussolini, Antonescu sînt mîndri de voi“, „Jos Ghimpler!“ (combinaţie dintre numele lui Hitler şi cel al preşedintelui interimar, iniţiator al Comisiei, Mihai Ghimpu, a cărui fotografie era parodiată cu o mustaţă à la Hitler). Comisia moldovenească şi conferinţa au fost catalogate drept „antiştiinţifice“.

După ce şi-au făcut numărul, tinerii s-au retras liniştiţi şi veseli. Cei mai mulţi dintre ei fuseseră aduşi cu arcanul de la Şcoala Antropologică Superioară, aflată sub influenţa comuniştilor. Nu păreau a fi din categoria fervenţilor fanatici, aşa că nu putem şti câţi credeau cu adevărat ceea ce strigau. Dar cert este că au fost acolo şi acest lucru le va marca într-un fel sau altul biografia.

Feţele schimbătoare ale comunismului
Aşadar, spre deosebire de alte locuri unde a fost condamnat post-mortem sau în contumacie, la Chişinău comunismul trăieşte omniprezent. Este vivace, adaptabil şi se întâmplă să vorbească uneori prin voci tinere, alteori prin voce nostalgică, prin vocea sărăciei, a „omului nou“ cu creierul spălat, a vechii privilighenţii sau a noilor îmbogăţiţi. Am putut constata acest lucru cu ocazia fiecărei vizite la Chişinău. Candidatul din acest an al PCRM la Primăria Chişinăului a fost un tânăr de 36 de ani, Igor Dodon, licenţiat în economie, cadru universitar, deja fost vice-prim-ministru, vorbitor al unei frumoase limbi de lemn.

În timpul celei mai recente vizite, din septembrie anul acesta, am participat, printre altele, la o discuţie de lucru, pe tema accesului la arhive, cu reprezentanţi ai arhivelor şi ai Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal (CNPDP). Reprezentantul Centrului, un tânăr cu profil urban adus la zi, vizibil încântat de poziţia de putere în care a ajuns, vorbea limba comunistă în dialect european, invocând reglementări europene pentru a justifica blocarea accesului la categorii de documente din arhive sau utilizarea publică a acestora. Membri ai CSARCTRM s-au trezit cu sesizări de la CNPDP şi citări la, ţineţi-vă bine, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, pentru că au publicat materiale despre cazuri de victime ale comunismului, în care, chipurile, ar fi fost încălcate drepturi individuale prin dezvăluirea unor date cu caracter personal. Totuşi, nu existase nicio plângere a vreunei persoane care s-ar fi considerat prejudiciată, Centrul asumându-şi, preemptiv şi abuziv, un rol de Big Brother, care veghează şi cenzurează accesul la arhive şi utilizarea documentelor. Se întâmplă şi în România ca, în anumite arhive, legea pentru protecţia datelor cu caracter personal să fie invocată pentru a împiedica accesul la dosare individuale, de cadre şi profesionale, sau la alte date utile pentru identificarea şi schiţarea profilului unor victime sau responsabili ai regimurilor nedemocratice.

Tot acum, în septembrie 2011, am participat la lansarea volumului Fără termen de prescripţie. Aspecte ale investigării crimelor comunismului în Europa,  care adună materialele conferinţei din mai 2010 şi care, după aprecierea coordonatorilor cărţii, Sergiu Musteaţă şi Igor Caşu, ţin loc unui Raport Final al CSARCTRM. Multe dintre materialele predate pentru raportul CSARCTRM sunt incluse în acest volum.

Scopul Comisiei, denumită „Comisia Cojocaru“, după numele preşedintelui ei, istoricul Gheorghe Cojocaru, era similar Comisiilor Wiesel şi Tismăneanu din România: de a produce un document ştiinţific consistent, pe baza accesului extins la arhive, care să fie asumat de instituţiile statului. Până la urmă, din cauza mandatului extrem de scurt al Comisiei (ianuarie-iunie 2010) şi a neînţelegerilor dintre membri, pe fondul disputelor pe acest subiect din coaliţia de guvernare nu s-a ajuns la un raport final propriu-zis, consistent şi articulat. Preşedintelui Mihai Ghimpu i-a fost predat un volum eterogen de circa 1.000 de pagini, cu studii şi documente, care a rămas departe de ochiul publicului, neputând fi consultat ca produs final nici măcar de toţi membrii Comisiei. A fost făcut public doar un Raport Analitic de 17 pagini, redactat într-un grup restrâns şi acomodat se pare cu Preşedinţia, care se dorea a fi o sinteză a cercetărilor făcute în cadrul Comisiei şi conţinea şi 14 recomandări. Acest document (care conţine câteva erori elementare) a fost considerat de mulţi prea puţin.

Raportul trebuia să fie prezentat în plenul Parlamentului, dar prezentarea a fost amânată de două ori şi se pare că nici nu va mai avea loc vreodată. Motivul oficial a fost că raportul nu a fost finalizat, dar este clar că motivele politice au fost cel puţin la fel de importante, în coaliţia de guvernare existând divergenţe (din cauza susţinerii electorale încă importante pentru comunişti şi ideea de comunism) în privinţa concluziilor şi recomandărilor raportului.

Bilanţ din mers
Ce a rămas după toată povestea? Nu foarte mult, dar nici puţin.  Ştim de la Priscilla B. Hayner, cea care a realizat o analiză comparativă a 21 de comisii de adevăr din întreaga lume (Unspeakable Truth. Confronting State Terror and Atrocity, 2001), că astfel de organisme sunt create cu predilecţie în state unde tranziţia la democraţie se face cu dificultate, unde instituţiile şi forţele politice democratice nu sunt suficient consolidate, unde sistemul judiciar  nu-şi face treaba când vine vorba de judecarea responsabililor regimului dictatorial, unde arhivele sunt semideschise (sau, dacă preferaţi, semiînchise), unde nu există voinţă academică, politică şi socială peste masa critică pentru a asuma şi transmite public adevăruri tranşante despre trecutul recent. Rolul comisiilor de adevăr este de a grăbi lucrurile forţând schimbări, de a arde etapele, de a produce un soi de exorcism, o gestică simbolică în care delimitarea de trecut este combinată cu asumarea acestuia. Comisiile nu produc revoluţii, dar rămân momente de referinţă pentru că deschid calea unor schimbări semnificative.

În ciuda scepticismului unora, Comisiile Wiesel şi Tismăneanu au făcut ca statul român să-şi asume şi să condamne oficial participarea României la Holocaust şi dictatura comunistă. Recomandările celor două comisii sunt parţial puse în practică: accesul la arhive este, cu câ­teva excepţii condamnabile, mai facil, în şcoli şi universităţi se predă istoria Holocaustului şi a comunismului, se fac eforturi pentru reprezentarea muzeografică a celor două tragedii, au apărut instituţii şi departamente specializate care se ocupă de ism-ele secolului XX etc.

În Republica Moldova, Comisia Cojocaru joacă rol de precedent pentru a grăbi schimbări ale atitudinii faţă de trecutul comunist la nivelul instituţiilor.  Pe timpul funcţionării Comisiei, membrii acesteia au beneficiat de derogări ale reglementărilor în vigoare, având acces la categorii de documente ţinute până atunci sub lacăt, din arhive precum Arhiva Organizaţiilor Social-Politice (arhiva partidului), Depozitele Speciale de Arhivă ale Ministerului de Interne şi Serviciului de Informaţii şi Securitate (fosta KGB) şi Arhiva Naţională. Pe timpul mandatului, cercetătorii Comisiei au copiat masiv documente de arhivă, care au stat deja sau vor sta la baza unor volume sau studii. Între timp, depozitele speciale au fost închise la loc, dar cercetătorii fac presiuni pentru acces neîngrădit la arhive, prin schimbarea legislaţiei şi interpretarea liberală a normelor în vigoare. La Universitatea de Stat a fost creat un Centru de Studiere a Totalitarismului condus de Igor Caşu. Au apărut noi generaţii de studenţi şi cercetători interesaţi în abordarea, de pe poziţii democratice, a studiului trecutului totalitar. Pe scurt, ceva se întâmplă. Este, desigur, şi mult loc de mai bine.

HOTNEWS DESPRE DEZBATEREA IICCMER PRIVIND COMISIILE DE ANALIZĂ A COMUNISMULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA ȘI ROMÂNIA


Adrian Cioflanca (istoric) despre lupta pentru arhivele comuniste: Ne erau ascunse fonduri intregi, erau scoase file din dosar. Era o lupta ca in primul razboi mondial: metru cu metru

de Cosmin Navadaru HotNews.ro
Vineri, 28 octombrie 2011, 11:33 Life | Prin oraş

Adrian Cioflanca
Foto: Arhiva personala
Problema arhivelor militare din Romania, cultura secretomaniei, importanta birocratilor de nivel mediu sau mic, reusitele si nereusitele Comisiei Tismaneanu, "ierarhii inverse" si "rezistenta de jos" din cadrul institutiilor, "rezistenta prin cultura" - sunt cateva dintre subiectele discutate in cadrul unei dezbateri organizate saptamana aceasta de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului: "Comisiile de analiza a trecutului comunist in Republica Moldova si Romania". Printre invitati s-au aflat si istoricii Adrian Cioflanca si Cristian Vasile.
·                Pentru Ministerul Apararii si pentru ale ministere de forta, momentul aderarii la NATO a fost un prilej de a resecretiza documente care anterior lui 2002-2004 erau libere
·                De ce nu a avut Comisia Tismaneanu acces la arhivele SOVROM-urilor

Adrian Cioflanca (istoric roman si membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania si al conducerii executive a IICCMER):
Ne erau ascunse fonduri intregi, erau scoase file din dosar etc. Era o lupta ca in primul razboi mondial: metru cu metru.

Arhivele militare din Romania sunt inca semi-inchise. Centralizarea excesiva duce si la deresponsabilizarea celor din ierarhie sau sistemul functioneaza astfel incat toata lumea se deresponsabilizeaza si cere decizii de la varful arhivelor. Am avut de-a face pe parcursul functionarii Comisiei Tismaneanu, in cazul anumitor institutii, cu un fel de "ierarhii inverse" sau "rezistenta de jos".

Este foarte important de stiut ca in arhive exista birocrati de nivel mediu-mic, dar care sunt foarte importanti in agrenaj. Din cauza culturii secretomaniei in care traiesc, din cauza conservatorismului sau a nationalismului pe care il impartasesc, din cauza fricilor, din cauza comoditatii, restrictioneaza suplimentar accesul, chiar peste norma de sus. Nu intotdeauna schimbarea la varful arhivelor rezolva lucrurille, sau nu intotdeauna un mandat politic iti asigura accesul nelimitat la documente.

Noi aveam sprijin de la Ministerul de Interne, dar constatam ca la Arhivele Nationale existau tot felul de rezistente. Aici a contat si decizia conducerii Arhivelor de la acea vreme de a ne fi restrictionat accesul din varii motive: politice, culturale samd. Anume: ne erau ascunse fonduri intregi, erau scoase file din dosar etc. Era o lupta ca in primul razboi mondial: metru cu metru."

Cristian Vasile (istoric roman si membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania si al conducerii executive a IICCMER):

"Au existat situatii care ne-au surprins. Spre exemplu: un consilier care ne-a ajutat foarte mult, dar care a si avut reactii pe care nu le anticipam, se pregatea sa devina sef la Serviciul de Informatii Externe. Si de aici tot soiul de intrebari legate de accesul nostru (vizam un acces foarte larg) inclusiv la documentele spionajului romanesc de dupa 1945.

Am cazut de acord sa evitam sintagme precum "Rezistenta prin cultura". Sunt surprins sa constat ca acest termen este astazi cotat pozitiv, de istorici care acum cinci ani aveau alta parere.
Cristian Vasile, istoric

Au existat si obiective secundare, pe langa elaborarea unei sinteze stiintifice. Ne-am propus sa sprijinim si CNSAS-ul in disputa cu Serviciile Secrete. In 2006 a inceput acel proces prin care aproape 2 milioane de dosare au fost transferate catre CNSAS, de la Serviciile de Informatii. Sigur ca era si o lupta in jurul Arhivelor Nationale.

Directia Instantelor Militare tinea, pana in 2006, de Ministerul Justitiei. Fiind un control civil, lucrurile pareau mai simple. Ministru era Monica Macovei, care era foarte favorabila deschiderii arhivelor Ministerului Justitiei. S-a intampla ca Directia Instantelor Militare chiar atunci sa treaca in subordinea Ministerului Apararii. Ceea ce cumva a complicat lucrurile, nu neaparat pe motiv de reacredinta, ci o fireasca prudenta din partea unui sef al unei institutii care trece de la departament civil la un departament cazon. Lucrurile s-au remediat, dar a fost o intreaga lupta care s-a dus atunci si ne-a intarziat.

Spre deosebire de alte comisii, noi nu am avut "subpoena power", deci dreptul de a convoca faptuitori, ofiteri, tortionari samd, ceea ce CNSAS-ul are. Ne-am bazat pe cercetarea de arhiva, pe marturiile orale".

Despre dezbaterile din interioriul Comisiei de la Bucuresti:
·                Am cazut de acord sa evitam sintagme precum "Rezistenta prin cultura". Sunt surprins sa constat ca acest termen este astazi cotat pozitiv, de istorici care acum cinci ani aveau alta parere.
·                S-a discutat si in jurul conceptului de genocid. Au fost si personalitati in jurul carora am purtat discutii in contradictoriu. Chiar Presedintele Comisiei Prezidentiale, Vladimir Tismaneanu, a avut un punct de vedere diferit de restul Comisie in ceea ce il priveste scriitorul Eugen Jebeleanu, au existat si discutii privind numarul victimelor.
·                Nu intotdeauna disidentii sau fostii detinuti politici au fost si cei mai radicali. A existat o nuantare din partea lui Radu Filipescu in legatura cu personalitatea lui Petru Groza.

Despre reusitele si nereusitele Comisiei Tismaneanu:
·                Am reusit sa transparentizam arhivele, in special Arhivele Nationale. Din iulie 2007 e o politica de transparenta foarte mare a Arhivelor Nationale.
·                Exista recomandarea unui manual pentru liceu, exista un manual optional de istorie a comunismului. Recent, Camera Deputatilor a votat legea pentru declararea Zilei pentru Comemorarea Victimelor Comunismului.
·                Deja sunt sentinte privind recuperarea dreptului de proprietate, in Maramures de exemplu, legate de paduri sau la Cluj de anularea unor sentinte.
·                Nereusi ale recomandarilor facute de Comisie: Legea Lustratiei, care nu stiu in ce masura se poate acuma vota.

Ministrii de Interne si ai Apararii devin prizonierii propriilor subordonati 
Cristian Vasile, istoric

Despre ministerele de forta din Romania:
·                Pe langa legislatia privind datelor cu caracter personal, a existat si momentul aderarii la NATO. Pentru Ministerul Apararii si pentru ale ministere de forta, a fost un prilej de a resecretiza documente care anterior lui 2002-2004 erau libere, accesul se putea face. Exista istorici militari care ne-au aratat documente si dosare care inainte puteau fi citate, dar care dupa aceasta data au fost reclasificate.
·                Ministrii de Interne si ai Apararii de oricei devin prizonierii propriilor subordonati. In 2006, era un chestor la Ministerul de Interne, un secretar general al ministerului mostenit de prin 2002-2003, epoca de glorie a guvernarii Adrian Nastase. Evident, nu avea nici un interes sa fie amabil cu noi si sa militeze pentru transparentizarea arhivelor Ministerului de Interne. Ma tem si acest fenomen: rezistenta institutionala.

Acces la arhivele SOVROM-urilor
Arhivele SOVROM-urilor [n.r. societati mixte romano-sovietice, infiintate in 1945, in urma unui acord intre Romania si Uniunea Sovietica]. Ne-am adresat mai multor ministere. Pana la urma am dat de urma acestei arhive. Ni s-a raspuns in cele din urma de la Ministerul de Finante. Nu era in Centrala, in sediul institutiei. Era undeva in zona Grozavesti-Regie. Si pentru ele, documente din 1946, 1950, pana in 1956, iti trebuia certificatul ORNISS. Am aflat de existenta acestui depozit spre finalul activitatii Comisiei. Expertului nostru in probleme economice i-a fost cerut acest certificat. Evident nu a existat timp. Iar dupa incetarea activitatii Comisiei i s-a spus: "Ghinion! Nu mai sunteti membru al acestei Comisii, care cumva a avut un acces privilegiat la anumite dosare. Trebuie o procedura mai complicata pentru dumneavoastra pentru a avea acces..." Pana la urma a abandonat aceasta tentativa de a ajunge la aceste dosare, la Arhiva SOVROM-urilor.

Cum au fost create comisiile de analiza a trecutului comunist in Romania si Moldova

de Cosmin Navadaru HotNews.ro
Joi, 27 octombrie 2011, 18:07 Life | Prin oraş

dezbatere la IICCMER
Foto: crimelecomunismului.ro

Mai multi istorici din Romania si din Basarabia au vorbit saptamana aceasta, la sediul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER), despre contextul crearii comisiilor de analiza a trecutului comunist in Romania si Moldova. Au fost facute de asemenea comparatii intre comisia din Basarabia si cele doua comisii din Romania (Comisia Tismaneanu - pentru analiza dictaturii comuniste, respectiv Wiesel - pentru studierea Holocaustului). "In cazul Comisiei Wiesel reactia principala a fost indiferenta, in cazul Comisiei Tismaneanu am avut parte de mult taraboi", a explicat istoricul roman Adrian Cioflanca.

Contextul crearii comisiei de analiza a trecutului comunist in Moldova

Sergiu Musteata (istoric si membru al Comisiei pentru Analiza si Evaluarea Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova):

"Cum s-a intocmit Comisia de la Chisinau: initiativa apartine exclusiv presedintelui interimar Ghimpu, care a venit in decembrie 2009 cu o propunere de a organiza o astfel de Comisie si in Republica Moldova, desi nu stim cine i-a sugerat aceasta idee.

Bineinteles ca in mediul academic, intre istorici, se discuta de multa vreme o astfel de initiativa. Insa conjunctura politica nu era foarte favorabila: intre 2001 si 2009, la guvernare a fost Partidul Comunist din Republica Moldova.

In contextul evenimentelor din aprilie 2009 si venirea unei aliante democratice la putere, domnul Ghimpu a considerat oportun sa repare aceasta intarziere in ceea ce inseamna luarea unei atitudini la nivel politic vizavi de regimul totalitar comunist.

Presedintele Ghimpu voia ca decretul sa fie semnat si emis in ajunul sarbatorilor de Craciun. A spus ca vrea sa le faca un cadou comunistilor cu prilejul sarbatorilor de Craciun.

Sergiu Musteata, istoric basarabean

In cadrul Comisiei au fost aprobate 30 de persoane, majoritatea istorici. S-a convenit sa faca parte si specialisti in domeniul lingvistic, juristi, sociologi, economisti.

L-am consultat pe colegul Igor Casu, care a pregatit in decembrie un memoriu ce ne-a ajutat pentru a argumenta proiectul de decret. Presedintele Ghimpu voia ca decretul sa fie semnat si emis in ajunul sarbatorilor de Craciun. A spus ca vrea sa le faca un cadou comunistilor cu prilejul sarbatorilor de Craciun. Dar conjunctura politica nu a fost favorabila. Pe data de 22 decembrie, cand decretul trebuia prezentat public, dansul a dat inapoi si l-a amanat. S-a intamplat la 14 ianuarie 2010, cand decretul a fost semnat.

Contextul a fost foarte clar: contextul crearii Comisiei a fost instabilitatea politica de la Chisinau, lupta continua a partidelor democratice cu Partidul Comunist si incercarea de a spune niste lucruri legate de regimul totalitar comunist, de care se ascundeau comunistii, desi, la diferite intruniri, cand discutam cu ei, reprezentantii partidului spuneau ca au condamnat de multa vreme Partidul Comunist la una dintre plenarele Comitetului Central al Partidului Comunist al Republicii Moldova. Noi am insistat pe ideea unei abordari stiintifice, pe accesul la arhive".

Igor Casu (istoric si membru al Comisiei pentru Analiza si Evaluarea Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova):  

La o plenara a Partidului Comunistilor din Republica Moldova au spus ca s-a condamnat comunismul: dar ei nu au condamnat comunismul, ci stalinismul. Deci intr-un fel se vad ca mostenitori ai traditiilor pozitive, comunismul umanizant. 
  
Igor Cașu, istoric basarabean
"Contextul in care a aparut aceasta comisie la Chisinau este legat de criza politica declansata dupa aprilie 2009. Dupa cum stiti, scrutinul din 29 iulie 2009 nu a oferit castig de cauza nici unui partid sau unei aliante care sa creeze majoritatea parlamentara necesara pentru alegerea Presedintelui. Presedintele de atunci, Mihai Ghimpu, a mizat pe Comisie ca sa dam un verdict asupra trecutului comunist in asa fel incat aderenta electoratului sa scada putin. Noi am fost in dilema, dar pana la urma am decis sa venim in intampinarea Puterii. Stiti bine, accesul la arhive este legat de decizia politica. Am spus sa nu ratam aceasta ocazie. Per total, cred ca nu regretam acest lucru.

Noi reprezentam intai societatea civila, nu un partid. Reactia comunistilor a fost foarte dura. Am avut chiar o intalnire cu presedintele partidului, Voronin. Si am fost atacati foarte dur, in stilul cunoscut in care acesti lideri se exprima, mai ales in cazul in care era vorba de sigla lor. Replica noastra a fost ca de fapt problema este in ceea ce-si asuma Partidul Comunistilor din Republica Moldova, pentru ca potrivit statutului aprobat in 2008, scrie clar ca PCRM (Partidul Comunistilor din Republica Moldova) este "mostenitor de drept al ideilor si practicilor PCM" (Partidul Comunist al Moldovei Sovietice). In masura in care exista acest articol, sigur ca activitatea Comisiei are o conotatie politica, dar problema vine de la voi".

Contextul crearii comisiei de analiza a trecutului comunist in Romania

Cristian Vasile (istoric roman si membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania si al conducerii executive a IICCMER):

"Ideea condamnarii comunismului in Romania apare inca din 1990 si e legata si de prezenta lui Ion Iliescu in fruntea statului. Crearea Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste trebuie inteleasa in contextul de dupa decembrie 2004.

Se vorbeste foarte mult de acea competitie intre partide, intre Palatul Victoria si Palatul Cotroceni, care a dus si la crearea Comisiei.

Aici este un complex de factori: este vorba de puterea precedentului - este vorba de crearea Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului. Este vorba de condamnarea Holocaustului si a fascismului romanesc, printr-un raport final. Asta e deja un precedent. Din nou e repusa pe agenda publica si condamnarea regimului comunist din Romania.

Pe langa aceasta competitie pentru un public anticomunist, exista si o presiune sociala, a organizatiilor civice, a Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, a domnului Constantin Ticu Dumitrescu. A fost o presiune de jos, care a influentat si factorul politic, iar in martie-aprilie 2006 se atinge un punct critic si este luata o decizie politica de creare a acestei Comisii".

Adrian Cioflanca (istoric roman si membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania si al conducerii executive a IICCMER)

Comisiile de Adevar nu sunt revolutii. Cine se asteapta la momentul adamic dupa publicarea rapoartelor acestor Comisii isi produce o supraestimare a asteptarilor.
 Adrian Cioflanca, istoric roman

"Comisiile de Adevar, uitandu-ne la peisajul institutional est-european, nu apar de prea mult timp. Avem o cercetare excelenta facuta de Priscilla Hayner pe 21 de Comisii de Adevar si indicatorii aparitiei acestor Comisii ar fi:
·                tranzitia spre democratie dupa caderea unui stat dictatorial se face cu dificultate
·                exista inca putina vointa la nivel politic, social si academic, peste masa critica, pentru ca chestiunile delicate din trecutul recent sa fie confruntate
·                dar, pe de alta parte, exista o anumita doza de vointa politica ce face ca astfel de Comisii sa fie infiintate
·                factorul politic e important ca sa impinga lucrurile putin mai in fata
·                arhivele sunt semi-inchise
·                sistemul judiciar nu-si face treaba in a chema in justitie pe cei care au fost vinovati de crime si de abuzuri in timpul regimului dictatorial
Comisiile de Adevar nu sunt revolutii. Cine se asteapta la momentul adamic dupa publicarea rapoartelor acestor Comisii isi produce o supraestimare a asteptarilor. Pentru ca toate lucrurile astea se intampla in medii politice complicate. Dar vedem ca ele raman momente de referinta in istoria institutionala. Se produc schimbari institutionale: si in Moldova, si in Romania accesul la arhive este mai bun astazi decat era acum cativa ani.

In Romania putem studia si istoria Holocaustului, si istoria comunismului in scoli si in universitati. Exista discutii in desfasurare legate de un muzeul al comunismului.

Diferente intre Comisia Wiesel si Comisia Tismaneanu
·                Comisia Wiesel - infiintata in 2003, condusa de Elie Wiesel, Comisie Internationala de Studiere a Holocaustului in Romania
·                Comisia Tismaneanu - infiintata in aprilie 2006, condusa de Vladimir Tismaneanu, Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania

Comparatii intre cele doua comisii din Romania si comisia din Basarabia:
·                Comisia Wiesel - e mai mult rezultatul unei presiuni internationale
·                Comisia Tismaneanu - e mai mult rezultatul presiunii interne
·                in cazul Republicii Moldova: presiunea interna, dar si vointa politica au fost esentiale

In cazul Comisiei Wiesel reactia principala a fost indiferenta, in cazul Comisiei Tismaneanu am avut parte de mult taraboi. M-am intrebat si altadata ce atitudine este de preferat: indiferenta sau scandalul. Niciuna!

Adrian Cioflanca, istoric roman
·      Wiesel - raportul final a fost scris in exclusivitate de oameni de stiinta, istorici, politologi
·      Tismaneanu - raportul final a rezultatul colaborarii dintre scriitura stiintifica si o anumita integrare a discursului memorial Spre ex: Asociatia Fostilor Detinuti Politici are o contributie importanta
·      Comisia din Republica Moldova a fost formata exclusiv din oameni de stiinta, ceea ce nu s-a intamplat nici intr-o comisie, nici in cealalta

·                Comisia Wiesel - raportul s-a bazat pe "state of the art", pe ceea ce se scrisese pana in acel moment pe subiect, pentru ca nu a fost timp de cercetari noi. Dar a fost valorificat un volum foarte mare de literatura, publicat in special in Occident, prea putin la indemana publicului din Romania.
·                Comisia Tismaneanu - a contat foarte mult accesul de cateva luni pe care l-am avut la fonduri noi de arhiva si la informatii noi
·                La fel si in cazul Comisiei din Republica Moldova

·                Comisia Wiesel a functionat pe subgrupuri care s-au ocupat de articole
·                Comisia Tismaneanu a fost plenara si grupuri de lucru mai putin formalizate

Piromanii arhivelor comuniste: "rusii cei rai", "moldovenii cei buni" / Cum se pedepseste "indrazneala" de a-i fi trimis o scrisoare lui Gorbaciov

de Cosmin Navadaru HotNews.ro
Vineri, 28 octombrie 2011, 10:42 Life | Prin oraş

dezbatere la IICCMER
Foto: crimelecomunismului.ro

Semnarea, la 14 ianuarie 2010, a decretului care prevedea crearea Comisiei pentru studierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova "NU a insemnat deschiderea imediata a fondurilor de arhiva. A trebuit sa negociem cu fiecare institutie in parte", a povestit Igor Casu (istoric si membru al Comisiei pentru Analiza si Evaluarea Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova), in cadrul unei dezbateri ce a avut loc saptamana aceasta, in Capitala.
·                Vezi mai jos cum au reusit membrii Comisiei din Moldova sa aiba acces la arhiva Serviciului de Informatii si Securitate, in ciuda minciunilor respectivei institutii  
·                Citeste despre ultimul caz de represiune politica din Moldova (in 1986)
·                Parlamentarii basarabeni, colaborarea cu Securitatea si procesul de "Dosariada"

Igor Casu (istoric si membru al Comisiei pentru Analiza si Evaluarea Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova) despre "ce a insemnat decretul in termeni reali si in ce masura ne-a ajutat sa avem acces la arhive":

"Semnarea, la 14 ianuarie 2010, a decretului care prevedea crearea Comisiei pentru studierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova "NU a insemnat deschiderea imediata a fondurilor de arhiva".

Punctul din decret care prevedea ca institutiile statului sa ne ajute era foarte vag. A trebuit sa negociem cu fiecare institutie in parte.

Punctul din decret care prevedea ca institutiile statului sa ne ajute era foarte vag. A trebuit sa negociem cu fiecare institutie in parte.

Igor Casu (istoric si membru al Comisiei pentru Analiza si Evaluarea Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova)
Am inceput cu arhiva SIS-ului [n.r. Serviciul de Informatii si Securitate], deci al fostului KGB de la Chisinau. Atunci cand ne-am intalnit prima oara cu cei de la SIS (adica Vicedirectorul, cel care raspundea de arhiva), ne-au spus foarte deschis ca ne ajuta, dar ce a urmat nu ne-a bucurat deloc, pentru ca ne-au spus: "... Dar nu avem nimic. Rusii, sovieticii astia rai au ars totul dupa '89, '90, '91. Nu ne-au lasat nimic!"

Peste cateva zile am revenit, deja pregatiti in acest sens, am venit cu cateva carti aparute in anii '90 si apoi dupa 2000, inclusiv la Moscova, care faceau trimitere catre depozitul special al SIS-ului de astazi, de la noi. Si le-am spus: "Uitati, carti aparute dupa '91, care fac trimitere la arhiva SIS, deci nu merge povestea cu... Au fost ei rai, dar au mai lasat ceva".

Intr-adevar, dupa aceasta au inceput sa caute diferite scuze si au spus ca nu stiau situatia la zi, pentru ca arhivistul principal a fost concediat recent. Pe urma ne-am intalnit chiar cu directorul SIS-ului (Gheorghe Mihai), ex-directorul a fost demis vreo zece zile...

Atunci am venit cu o initiativa, mai in gluma, mai in serios: "Domnule director, dar poate o invitati pe doamna sa vina inapoi sa ne ajute, ii dati un premiu acolo..." A avut efect! Peste cateva zile, doamna a fost invitata sa revina pe post de arhivist principal. Si, avand mandat de la conducere, am avut acces.

Avand acces la arhive, am constat ca au fost arse documente nu doar de catre "rusii cei rai", ci si de catre "moldovenii cei buni". 
Igor Casu

Astazi avem acces pana in '91 la toate dosarele, stenogramele... Intre timp, au fost distruse cateva din '89-'91, cateva pe timpul lui Snegur - in '96, (stenograme care priveau anumite critici la adresa lui Snegur; nu intamplator au fost arse in '96, pentru ca atunci era campanie electorala, iar Snegur concura cu Petru Lucinschi. Lucinschi nu a facut acelasi lucru).

Avand acces la arhive, am constat ca au fost arse documente nu doar de catre "rusii cei rai", ci si de catre "moldovenii cei buni". Chiar pana in '93-'94 au fost arse dosare, de la SIS in special, aceste rapoarte ce reflectau starea de spirit a populatiei intr-un moment sau altul, de exemplu in '53, moartea lui Stalin, documente pe care de altfel rusii le-au pastrat.

Documentele pastrate ne permit sa reconstituim detaliat amploarea terorii pe teritoriul Republicii Moldova pana in anii '80. Avem ultimul caz de represiune politica in 1986: chiar in timpul perestroicii, Gheorghe David este trimis intr-un spital psihiatric, pentru ca a indraznit sa ii trimita lui Gorbaciov cateva scrisori in care critica politica nationala a Moscovei in Moldova, critica interdictia alfabetului latin si altele".

Sergiu Musteata (istoric si membru al Comisiei pentru Analiza si Evaluarea Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova):  

La ultima sedinta la care am fost invitati toti membrii Comisiei, ne-am prezentat la Parlament si am vazut... usa
Sergiu Musteata (istoric si membru al Comisiei pentru Analiza si Evaluarea Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova)

"Au fost vreo 20 de sugestii la adresa Presedintelui, printre care crearea unui muzeu, crearea unor manuale de istorie a comunismului dupa exemplul Romaniei. Au ramas doar pe hartie. Doua incercari ale presedintelui Ghimpu de a prezenta aceasta sinteza in Parlament au esuat. La ultima sedinta la care am fost invitati toti membrii Comisiei, ne-am prezentat la Parlament si am vazut... usa: ni s-a spus va se amana pe un termen nedeterminat. Si cu asta s-a incheiat de fapt activitatea noastra in cadrul Comisiei.

La ultima tentativa a presedintelui Ghimpu de a mai face un transfer de la Arhiva Ministerului de Interne, insusi presedintelui interimar i-a fost interzis accesul in incinta Ministerului de Interne.

Asociatia Tinerilor Istorici a trimis o scrisoare prin care a intrebat toti deputatii din Parlament daca au colaborat cu organele KGB si SIS. Din 101 deputati, doar 40 ne-au raspuns (bineinteles ca nici unul nu a colaborat), iar 60 nici nu au binevoit sa raspunda. I-am dat in judecata si pana astazi continua asa-numitul proces de "Dosariada".

Noi am incercat sa testam astfel disponibilitatea Parlamentului intr-o eventuala Lege a Lustratiei. Am constatat ca sanse in Republica Moldova de a vota o lege legata de lustratie nu exista".

Igor Casu, istoric moldovean: Disputa teritoriala sovieto-romana asupra Basarabiei ne-a avantajat in anii '70

de Cosmin Navadaru HotNews.ro
Joi, 27 octombrie 2011, 17:40 Life | Prin oraş

Igor Casu, istoric basarabean
Foto: Agerpres

"Tarile baltice traiau poate nu mai bine decat Moscova, dar mai bine decat Rusia per total", a povestit istoricul basarabean Igor Casu zilele acestea, in cadrul unei intalniri desfasurate la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc. "La un moment dat, chiar Republica Moldova a trait mai bine". Motivul: o vizita facuta de Brejnev, Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, la Bucuresti si la Chisinau in anii '70.

"In URSS a existat o politica coloniala in republicile unionale. Dar daca privim aspectul economic, au existat provincii sau teritorii din afara Rusiei, care traiau mai bine decat metropola. Tarile baltice traiau poate nu mai bine decat Moscova, dar mai bine decat Rusia per total.

La un moment dat, chiar Republica Moldova a trait mai bine. Aceasta disputa teritoriala sovieto-romana asupra Basarabiei ne-a avantajat la un moment dat, mai ales din anii '70, cand s-au inceput la Bucuresti si in alte orase constructiile megalomanice.

Brejnev a fost in Romania, apoi a venit in Chisinau si l-a dojenit pe primul secretar de atunci: "Dar voi de ce nu construiti? Cam nimic de la plecarea mea din '52, voi nu va prea miscati. Am fost la Bucuresti, acolo se construieste masiv, foarte serios. Moldovenii o sa inceapa sa se uite peste Prut. Incepeti sa construiti si voi".

In acest sens am beneficiat de un plan consistent din partea Moscovei, ca sa incerce sa diminueze aceasta dezvoltare a Romaniei."