sâmbătă, 21 ianuarie 2012

UN TEXT DIN 2009

Am găsit din întâmplare în arhiva proprie un editorial din 2009 despre 1989, dar care ar putea să spună câte ceva și despre ziua de azi. Cum nu am timp deocamdată să scriu ceva elaborat despre evenimentele în desfășurare, reiau acest text despre suprainvestirea ideii de revoluție pe care o observăm și acum. Cred că România are nevoie de o revizie, și de un reglaj fin pe baza experienței rateurilor de până acum, nu de o revoluție, care ne-ar face să luăm totul de la zero. Asta e problema României, că a luat-o de prea multe ori de la capăt. 

 

TOATE REVOLUȚIILE EȘUEAZĂ

Autor: Adrian CIOFLÂNCĂ
Editorial publicat in Ziarul de Iași, 24 decembrie 2009

Dezamagirile noastre legate de 1989 vin si dintr-o supraevaluare a ideii de revolutie, despre care ne imaginam ca va produce o schimbare magica, radicala si imediata.

George Orwell credea ca toate revolutiile esueaza. Tocqueville afirma si el ca revolutiile produc schimbari mai mici decit pretind revolutionarii si decit isi doresc participantii la miscarea revolutionara. Intr-adevar, cine se asteapta ca o revolutie sa provoace o schimbare totala si imediata nu poate fi decit dezamagit. Chiar si cele mai radicale revolutii - si ma gindesc aici in primul rind la revolutia bolsevica, dar si la modelul ei iacobin - au o anumita gradualitate a schimbarii, fac loc ezitarilor, poticnirilor si replierilor si isi consuma destul de repede si haotic radicalitatea. O parte din elitele vechiului regim ramin pe pozitii pentru a participa la fondarea noului sistem. Si, sa nu uitam asta niciodata, revolutiile planificate a fi totale au fost revolutii nedemocratice, singeroase, inspirate de ideologii radicale, bazate pe violenta si teroare, cu efecte profunde de dezinstitutionalizare.

Cind vorbim de revolutiile din 1989, s-ar putea spune ca avem de-a face cu o radicalitate democratica, deci cu o radicalitate benigna. Nu prea exista asa ceva, exista doar proiecte democratice, care se pot solda cu democratii consolidate sau cu democratii cu defect. Democratia nu are nevoie de tiranicid, de violenta, de epurari, pentru a reusi. Are nevoie de cultura democratica, de institutii, lege si drepturi, de alegeri libere, pluripartitism si partide democratice, de competenta, transparenta, buna credinta si incredere. Nomenclaturistii romani transformati in revolutionari la 1989 credeau in inevitabilitatea violentei si in necesitatea tiranicidului (Ion Iliescu, Silviu Brucan). Dar sursele lor de inspiratie erau tocmai revolutiile iacobina si bolsevica, deci modele nedemocratice. Ideea insasi ca revolutiile trebuie sa se desfasoare dupa un scenariu este de sorginte iacobina. Or revolutiile anticomuniste din Europa Centrala s-au dezvaluit ca o forma noua de revolutie, pasnica, moderata, restauratoare, fiind lipsite de ambitii ideologice, mesianice, teleologice. Romania a fost o exceptie in problema violentei, din cauza represiunii dezlantuite de Nicolae Ceausescu ("Sa trageti!", spune clar Ceausescu in sedintele din timpul revolutiei, dupa cum se vede din stenogramele publicate recent in forma completa de Mihnea Berindei in revista "22") si a haosului violent si absurd care a izbucnit din 22 decembrie. In rest, daca stam sa ascultam azi in liniste inregistrarile si marturiile de la revolutie, vedem peste tot indemnuri la non-violenta, la moderatie. 

Ca sa fim precisi, in revolutia romana din 1989, au existat doua tipuri de moderatie. Pe de o parte, moderatia unei bune parti a revolutionarilor rank-and-file, asemanatoare ethosului central-european, non-violent, pacifist. Si moderatia fostilor nomenclaturisti transformati in revolutionari, care au directionat miscarea revolutionara spre agenda lor si care isi doreau doar o revolutie corectoare a comunismului, nu una refondatoare. Din cauza interpolarii fostilor nomenclaturisti in miscarea revolutionara, am avut paradoxul ca revolutia cea mai violenta din Europa de Est sa produca schimbarea cea mai mica. 

Astazi, la 20 de ani de la revolutie, nu exista inca un consens asupra unei naratiuni minimale privind revolutia. Am mai spus-o, acesta este unul din marile esecuri intelectuale si institutionale de dupa 1989. In sondaje, nu exista o versiune creditata asupra evenimentelor care sa depaseasca 50% din opinii. Intr-un ultim sondaj CURS pe aceasta tema, 47% dintre romani cred ca a fost vorba despre o revolutie, iar 36% despre o lovitura de stat. In ce ma priveste, vorbesc fara complexe despre o revolutie si tratez ca fantasmagorice si grotesti toate scenariile conspirationiste care invadeaza "documentarele" despre revolutie la fiecare aniversare (inclusiv in acest an, inclusiv, in mod scandalos, pe televiziunea publica). Pe de alta parte, disting, pe urmele lui Rod Aya, intre revolutie si efecte revolutionare. In 1989, am avut o revolutie, dar care a fost urmata de efecte revolutionare limitate, minimale timp de citiva ani dupa, din cauza lipsei unei elite alternative la elita comunista resapata care a confiscat friiele puterii pentru o vreme. 

Toate revolutiile sint esecuri in sensul ca au efecte limitate. Desigur, in cazul romanesc, mai ales in intervalul 1990-1996, am avut intirzieri nepermise si ambiguitati condamnabile. Dar nu putem astepta de la o revolutie mai mult decit produce. Revolutia din Romania a fost eroica si demna de o buna memorie, desi lipsita de luciditate si nu indeajuns de orientata democratic. Consolidarea democratica post-revolutionara a fost cea cu probleme. Nu trebuie sa blamam revolutia, ci modul in care am stiut noi sa ne folosim de ea.

joi, 19 ianuarie 2012

LANSAREA ANUARELOR IICCMER LA IAȘI


LANSARE DE CARTE

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) vă invită la lansarea la Iași a Anuarului IICCMER în limba română, cu tema Represiune și control social în România comunistă (vol. V-VI, 2010-2011, Iași/București, Editura Polirom, 2011), și a Anuarului în limba engleză, cu tema Avatars of intellectuals under Communism (vol. II, 2011, București, Editura Zeta Books, 2011).

Evenimentul la avea loc la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” (Strada Lascăr Catargi, nr. 15, Iași), miercuri, 25 ianuarie 2012, ora 11.00

Participă: Gheorghe Cliveti, Alexandru Florin Platon, Ovidiu Buruiană, Adrian Cioflâncă și Luciana Jinga.

luni, 16 ianuarie 2012

PROTESTE ȘI VIOLENȚĂ ÎN BUCUREȘTI

Nu puteam rata, ca istoric și jurnalist, ceea ce se întâmplă zilele acestea în centrul Bucureștiului. Am fost să văd evenimentele cu ochii mei, fără medierea televiziunilor, și ieri, 14, și astăzi, 15 ianuarie. Sunt multe de spus, deocamdată las imaginile să vorbească. Pe scurt, astăzi au fost două proteste, unul în mare parte pașnic, deși nervos, în zona Pieței Universității, unde erau studenți, pensionari, șomeri, profesori, funcționari, militanți în diferite organizații, și altul în Piața Unirii, violent, marcat de vandalism, pentru că acolo s-au refugiat galeriile și găștile de cartier. Am fost în Unirii când au început devastările - înfiorător, violență pură. (Fotografiile le-am făcut cu precauție, pentru că mai multe persoane care au filmat au fost bătute). După care a urmat o înfruntare teribilă între protestatari și forțele de ordine. Restul ați văzut la televizor.

joi, 5 ianuarie 2012

A APĂRUT ANUARUL IICCMER ÎN LIMBA ROMÂNĂ (număr dublu, 2010-2011)



Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a reluat publicarea Anuarului institutului, printr-un număr dublu (nr. V-VI, 2010-2011) având tema Represiune și control social în România comunistă. Volumul, publicat de editura Polirom și coordonat de Adrian Cioflâncă și Luciana M. Jinga, are 480 de pagini și conține 21 de studii și 6 recenzii abordând tematica terorii comuniste.

Anuarul IICCMER reunește analize privind instituţiile şi actorii care au pus în practică represiunea comunistă, metodele de mobilizare, cooptare şi control social şi comunizarea culturii prin reorganizarea comunităţii ştiinţifice. Studiile de caz oferă date despre rezistenţa anticomunistă, victimele represiunii sau situaţia cultelor sub regimul comunist, nuanţând înţelegerea consecinţelor nefaste pe care comunismul le-a avut asupra societăţii.

Lista semnatarilor cuprinde nume precum Vladimir Tismăneanu, Paul Hollander, Smaranda Vultur, Cristian Vasile, Bogdan C. Iacob, Mihail Neamțu, Andi Mihalache, Silviu B. Moldovan, Liviu Pleșa, Luciana M. Jinga, Dumitru Lăcătușu ș.a., cărora li se adaugă o lungă listă de cercetători tineri, specializați în interpretarea comunismului pe baza noilor cercetări în arhive.

Până acum, Institutul a mai editat patru anuare în limba română și două în limba engleză. Cele în limba română au tratat următoarele teme: De ce trebuie condamnat comunismul (volumul I, 2006), Elite comuniste înainte şi după 1989 (volumul II, 2007), Structuri de partid şi de stat în timpul regimului comunist (volumul III, 2008), Intelectualii şi regimul comunist: istoriile unei relaţii (volumul IV, 2009). Începând din 2010, institutul publică și un anuar în limba engleză – History of Communism in Europe – cu conținut complet diferit de cel în limba română. Până acum, au fost tratate temele: Politics of Memory in Post-Communist Europe (nr. I, 2010) și Avatars of Intellectuals under Communism (nr. II, 2011).

SUMARUL ANUARULUI IICCMER nr. V-VI, 2010-2011, cu tema Represiune și control social în România comunistă:

Editorial
Vladimir Tismăneanu, Comunismul – de la Marx și Lenin la viața de apoi 

Introducere
Paul Hollander, Caracteristicile represiunii în statele comuniste 

Represiunea comunistă: instituții și actori
Dumitru Lăcătușu, Direcția de Anchete penale a Securității în timpul lui Mișu Dulgheru (1948-1952)
Liviu Pleșa, Direcția Regională de Securitate Cluj (1948-1968). Organizarea, personalul și direcțiile de acțiune
Silviu B. Moldovan, Aniversările organizate de Securitate în 1968 și semnificația lor
Mircea Stănescu, Destine în nomenclatura comunistă: Gavrilă și Eva Birtaș
Petre Opriș, Acțiunile lui Gheorghe Apostol, Dumitru Mazilu și Mihail Gorbaciov față de politica promovată de Nicolae Ceaușescu (1989)
Andi Mihalache, Memoria epocii Gheorghiu Dej: literatura autobiografică și posteritățile compensatorii ale comunismului românesc 

Mobilizare, cooptare, control social
Luciana Jinga, Gen și mobilizare politică în România comunistă
Valeriu Antonovici, Munca patriotică: control social și mobilizare în proiectul socialist
Cristina Preutu, Mișcarea stahanovistă în România: între propagandă și control social
Diego Ciobotaru, Comunizarea sportului. Cazul Complexului „Gata pentru Muncă și Apărare”
Dumitru-Alexandru Aioanei, Organizații comuniste de tineret din Iași după al doilea război mondial 

Comunizarea culturii
Cristian Vasile, Editurile și politica de difuzare a cărții în România anilor 1950: control politic și reorganizări instituționale
Bogdan C. Iacob, Reafirmarea partinității. Ofensiva socialistă a PMR în comunitatea științifică (1958-1962)
Georgiana Leșu, Instituționalizarea „prieteniei” dintre România și Uniunea Sovietică. Aspecte din activitatea ARLUS 

Rezistență și victime
Cristina Roman, De la social-democrație la comunism. Destinul lui Constantin Titel Petrescu
Smaranda Vultur, Viață cotidiană și supraveghere în anii ’70-’80.  Dosarele de urmărire individuală ca resursă memorială
Mihail Neamțu, Etno-teologia părintelui Dumitru Stăniloae (1903-1993). Genealogie istorică și reflecții critice
Csongor Jánosi, Procese penale ale „martorilor lui Iehova” din România. Grupările Ungári, Fülöp și Kovács de pe teritoriul Regiunii Autonome Maghiare
Delia Cornea, „Mișcarea de rezistență română din străinătate”. Considerații istoriografice pe marginea unui document

Recenzii
Lavinia Betea, Poveşti din Cartierul Primăverii (Ştefan Bosomitu)
Avram Bunaciu, Biografie. Reflecţii. Corespondenţă (Andrei Muraru)
Larry L. Watts, Fereşte‑mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestinal Blocului Sovietic cu România (Dumitru Lăcătuşu)
Sergiu Musteaţă, Igor Caşu (coord.), Fără termen de prescripţie. Aspecte ale investigării crimelor comunismului în Europa
Vasile Paraschiv, Strigăt pentru adevăr şi libertate. Scrisori adresate poporului românpentru trezirea şi redeşteptarea neamului (Mircea Stănescu)
Eugen Denize, Propaganda comunistă în România (1948‑1953) (Dan Drăghia)