vineri, 23 august 2013

ION ANTONESCU ÎNSEAMNĂ 1941

A devenit o regulă ca atunci când vorbim despre 23 august 1944 să vorbim despre Ion Antonescu. Dar ca să-l înțelegem pe Ion Antonescu trebuie să ne uităm în primul rând nu la anul 1944, ci la 1941. Iar 1941 înseamnă alianța politică, ideologică și militară cu Germania lui Hitler, campania sinucigașă împotriva Uniunii Sovietice, deturnarea ideii de recuperare a teritoriilor pierdute în 1940 printr-un plan criminal de purificare etnică și de extindere a teritoriului național prin cucerire militară. 1941 înseamnă pogromul de la Iași, masacrul de la Odessa, deportarea evreilor în Transnistria, masacrul de la Golta și celelalte crime în masă de pe teritoriile ocupate. Atașez ordinul lui Antonescu de represalii care a dus la masacrul de la Odessa.


Iată și o scrisoare, dintr-un lung șir, trimisă de comandanții germani lui Ion Antonescu pentru a protesta față de atrocitățile, jafurile și violurile comise de soldații români pe teritoriul sovietic. Ceea ce descria eufemistic generalul Schobert aici era, de fapt, participarea României la Holocaust. Germanii preferau violența sistematică și ascunsă de ochii lumii...


Iar mai jos un document foarte interesant: sovieticii promit să-l ierte pe generalul Nicolae Macici (care li s-a alăturat) pentru masacrul de la Odessa. Așadar, tragedia evreilor era tranzacționată cinic. Până la urmă, Macici nu a scăpat de proces și condamnare, murind în închisoare la Aiud...
Iată câteva apariții în dezbaterile recente despre Ion Antonescu și 23 august: aici, aici și aici.
Vladimir Tismăneanu despre semnificația uitată a zilei de 23 august, în revista 22.

joi, 22 august 2013

ȘAMA SALZBERGER vs. NICOLAE PAULESCU

A fost reeditată la Hasefer cartea lui Șama Salzberger scrisă în timpul primului război mondial ca replică la lucrările antisemite ale profesorului Nicolae Paulescu. Am scris un studiu introductiv pentru această ediție: Antisemitismul ca falsă știință: Șama Salzberger vs. Nicolae Paulescu.




sâmbătă, 17 august 2013

Destinul unei familii

Prietenul Igor Cașu a identificat în arhive un dosar KGB pe numele lui Șrul Perisahovici Tisminețchi, vărul primar al bunicului de pe tată al lui Vladimir Tismăneanu, Moisei Tisminețchi. Din dosar se poate afla că Șrul a fost un militant țărănist important în Soroca pe vremea când aceasta făcea parte din România. Pentru acest motiv a fost trimis în Siberia timp de cinci ani.  Iată povestea, mai jos, preluată de pe blogul lui Vladimir Tismăneanu:

Am fost la Soroca in mai 2010, eram in Republica Moldova la o conferinta despre investigarea crimelor comunismului in Europa. Stiam ca in familia tatalui meu, in anii 30, au existat intense divergente politice. Stiam ca unii erau liberali, altii comunisti, sionisti, socialisti. Nu stiam pana acum de taranisti. Am primit azi de la prietenul meu, istoricul basarabean Igor Casu, dosarul NKVD al varului primar al bunicului meu patern, Şrul Perisahovici Tismineţchi. Bunicul meu, Moisei Tismineţchi (uneori transcris Tismineţki) a emigrat in Statele Unite, in 1930, la fratele lui Şrul. Tatal meu era inca minor, a ramas in Basarabia, apoi a ajuns la Bucuresti. Şrul era burghez, a facut politica taranista, dupa anexarea Basarabiei de catre sovietici, a fost arestat si deportat in Gulag “pentru agitatie contrarevolutionara”. A devenit zek, detinut in Gulag.Tatal meu si-a urmat propriul drum, radical diferit de acela al parintelui si de al unchiului sau. Fratele tatalui meu, Abram, sotia sa si doi copii sub sapte ani, au murit arsi de vii la Odessa. Eu mi-am urmat drumul meu, mai aproape de de optiunile lui Şrul si opuse celor ale nepotului sau, propriul meu parinte. Sa mai spuna cineva ca veacul XX nu a fost unul absolut naucitor.
Din dosarul NKVD: Şrul Perisahovici Tismineţchi, născut (cel mai probabil în 1890) la Cuhureşti, judeţul Soroca. Locuieşte la Soroca din 1918. Era proprietar între 1921 şi 1940 a unui depozit de lemn care avea un venit de 80 mii lei anual. A fost membru al PNŢ între 1932-1938, vice primar ales al Sorocii în anii 1933-1934, deputat în Consiliul judeţean Soroca în 1934-1938; Soţia- Perla Ilievna (altă dată numită şi Peer Elevna), avea două fiice: Alla, n. 1922 şi Bazea, căsătorită Kaifman. Avea un frate şi 2 surori în America, toţi locuiau la Philadelphia: Iacov, farmacist, plecat în 1911-1913, Liza, sora, plecase împreună cu el; Hana a plecat ulterior, în 1925-1927.
 A fost arestat de secţia NKVD din Soroca la 24 iulie 1940, fiind învinuit după art. 54 p. 10 al Codului Penal al RSS Ucrainene (agitaţie şi propagandă contrarevoluţionară). Anchetat până în noiembrie 1940 când Osoboe Soveşcianie (Consfătuirea Specială)  a NKVD URSS de la Moscova îl condamnă pe 26 noiembrie la 5 ani lagăr ca element de clasă duşmănos.
Îşi ispăşeşte termenul în regiunea Krasnoiarsk, în Siberia. După 24 iulie 1945 revine la Soroca, unde este pus la evidenţă de NKVD.
Nu se ştie din dosar ce s-a întâmplat cu cu el după 1945.
Este reabilitat la 10 aprilie 1989 printr-o decizie a Procurorului RSSM Nikolai Demidenko.