sâmbătă, 8 martie 2014

CLOSER TO THE MOON

Am fost să văd Closer to the moon. Mi-a plăcut (cu excepția comentariului de la începutul filmului, inexact, și a altor câtorva erori factuale), mai ales că Nae Caranfil are curajul să avanseze o explicație pentru bizara poveste a "jefuitorilor" Băncii Naționale din 1959, oameni bine integrați până la un moment dat în regimul comunist, evrei cu trecut ilegalist, care teoretic nu ar fi avut nici un motiv să se angajeze în aventura unui jaf armat de tip Dillinger. Explicația fusese formulată ca ipoteză și în două documentare despre povestea din 1959: Marele jaf comunist, al lui Alexandru Solomon, și Charging the Rhino, de Simcha Jacobovici. Caranfil merge pe ideea că jaful a fost acțiunea unor dezîncântați ai regimului, încă animați de ethosul riscului deprins în ilegalitate și de fervoarea boemă a interbelicului, care aleg o formulă frapantă de frondă în care partea cea mai spectaculoasă este role-playing-ul - adică asumarea subtilă a diferite roluri (sociale, politice, inspirate de filme etc) și contrazicerea altor așteptări de rol. Frondele fără role-playing nu pot fi înțelese. Nu spun mai multe ca să nu stric plăcerea vizionării filmului.