duminică, 1 martie 2015

INFORMAȚII NOI DESPRE GROAPA COMUNĂ DE LA IUGANI - MIRCEȘTI (jud. IAȘI)

-->

Pe traseul „primului tren al morții”, care a plecat din Iași după pogrom, pe 30 iunie 1941, și a ajuns la Călărași abia pe 6 iulie, există mai multe gropi comune nemarcate. Știm cu siguranță că au fost cadavre scoase din vagoare la Mircești, Săbăoani, Mărășești, Inotești și, conform unei mărturii, și la Hălăucești. 

La Săbăoani, au fost îngropate aproximativ 300 de cadavre, în data de 3 iulie 1941. În octombrie 2010,  Shlomo Waldman, fiul unei victime a pogromului, care a pornit pe urmele trenului morții direcționat spre Călărași, a identificat în comuna din județul Neamț un martor care i-a arătat locul unde se află groapa comună. A publicat informația într-o carte a sa despre trenurile morții și mi-a comunicat-o și mie, într-o întâlnire pe care am avut-o la Ierusalim în noiembrie 2013. În decembrie 2013, am luat legătura, la rându-mi, cu martorul cu pricina, pe nume Alexandru Robu. Am înregistrat un interviu de istorie orală și ne-am deplasat în teren pentru a-mi arăta locul gropii comune. În septembrie 2014, am continuat cercetările în Săbăoani, cu sprijinul INSHR-EW (Al. Florian, Elisabeth Ungureanu) și cu o echipă de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (condusă de N. Bolohan). Nu voi da amănunte deocamdată despre cercetări, pentru că sunt în curs. Cert este că am identificat alți 5 martori care au indicat toți aceeași zonă.  


Înainte de Săbăoani, pe raza actualei comune Mircești, în satul Iugani, au fost scoase din vagoane alte 327 de cadavre, pe 2 iulie 1941. Cifra a fost notată de locotenentul de jandarmi Aurel Triandaf, cel care conducea garda trenului, pe un petec de hârtie care s-a păstrat în arhive (vezi copia).   

Cadavrele au fost transportate cu camionul în marginea satului Iugani unde au fost îngropate într-o groapă comună. Groapa a fost săpată de țărani adunați de jandarmi. În arhive, s-a păstrat mărturia unuia dintre ei, pe nume Ioji Petrea Rediu (vezi copia). Acesta a povestit că a fost luat de șeful de post Dumitru Baltaru, care era însoțit de jandarmi de la Legiunea de Jandarmi Roman, pentru a săpa groapa împreună cu alți săteni. Săpătura avea aproximativ 30 de metri lungime, 3 metri lățime și 3 adâncime. 
A doua zi, pe 3 iulie, Societatea Apelor Potabile din Iași a fost sesizată că groapa comună a fost săpată aproape de conducta de apă care alimenta orașele Iași, Târgu Frumos și Roman din izvorul de la Timișești. Susținând că există pericolul contaminării apei, Societatea a cerut mutarea cadavrelor. Informația a fost comunicată ministerului de Interne de către prefectul Dumitru Captaru, iar ministrul D. Popescu a dispus mutarea evreilor îngropați (vezi documentele reproduse). 

Ca urmare, jandarmii au mobilizat din nou țărani din Iugani pentru a săpa o nouă groapă, în marginea unei liziere. Cadavrele au fost mutate cu căruțele, în văzul întregului sat.

Locurile celor două săpături nu au fost marcate și nu au fost cunoscute istoricilor până în prezent. Pentru a afla istoria și localizarea celor două puncte în care au fost săpate gropi comune, m-am deplasat în comuna Mircești (februarie 2015). Cu ajutorul primarului Petre Antăluț am identificat mai mulți martori, iar cu doi dintre ei am făcut interviuri de istorie orală.

Surpriza a fost că unul dintre martori a participat chiar la săparea primei gropi comune. În ziua aceea, Petria Dîscă (născut la 1 aprilie 1925) ducea vaca la cireadă când a fost oprit de șeful de post și luat să sape, alături de alți 20 de consăteni. Dîscă spune că au fost îngropate în jur de 400 de cadavre, care au fost aruncate în groapă, fără var. Numele morților nu au fost notate. Înainte, cadavrele au fost jefuite și dezbrăcate de săteni. 

Cu Petria Dîscă, martorul care a participat la săparea gropii comune de la Iugani
Martorul a povestit că între cadavrele aduse cu primul camion la groapă a observat și un evreu care respira. I-a dat apă și l-a ajutat să-și revină. Supraviețuitorul a fost urcat în camion și dus din nou la tren. Acolo ar fi încercat să fugă și a fost împușcat. Când a venit al cincilea transport, s-a mai găsit un evreu care respira. Atunci șeful de post Dumitru Baltaru i-a dat cu arma în piept și l-a împins în groapă.  

După trei zile de la această înhumare barbară, morții au fost scoși, transportați cu căruțele și îngropați într-un alt loc, la jumătate de kilometru distanță, într-o altă groapă comună.

Cele două locuri unde au fost săpate gropile comune nu au fost marcate, dar sunt cunoscute de sătenii în vârstă din Iugani. Martorii Mihai Neculai (n. 8 august 1926) și Petria Dîscă  au indicat locurile cu pricina. M-am deplasat în teren și am înregistrat coordonatele GPS ale celor doua puncte indicate, care se află la distanță de 700 de metri unul de celălalt. Primul loc, cel care era aproape de conducta de apă, se găsește în preajma cimitirului creștin din Iugani. Al doilea este pe islazul satului. Liziera nu mai există.   


Martorii nu se pun de acord asupra situației gropii comune după război. Unii spun că groapa a rămas neatinsă, alții că a fost deschisă, iar cadavrele mutate în cimitirul evreiesc de la Roman. 
Zona unde au fost săpate cele două gropi comune de la Iugani

Într-adevăr, în cimitirul din Roman, acolo unde există două gropi comune din timpul pogromului, scrie pe monumentul funerar: „În aceste două gropi, sînt 413 victime din care 53 date jos în Gara Roman și 360 deshumate din Comuna Mircești - Iugani”. Așadar, la exhumare, au fost găsite mai mult de 327 de cadavre, câte erau consemnate în raportul lui Triandaf. Este încă o confirmare că numărul victimelor era diminuat în rapoartele oficiale – situație întâlnită și în alte rapoarte privind pogromul de la Iași și „trenurile morții”. 
Gropile comune din Cimitirul evreiesc din Roman
Prin amabilitatea Comunității Evreiești din Roman, am primit un set de 4 fotografii de la ceremonia de pomenire a victimelor pogromului din iunie 1946, ocazie cu care a avut loc, conform informațiilor de care dispunem, și reînhumarea evreilor îngropați la Iugani. Într-una din fotografii se observă marginile unei gropi deschise, iar în alta se vede că pe monumentul funerar nu exista inscripția citată mai sus.
Nu știm dacă au fost mutate toate rămășițele umane îngropate la Iugani. Indiferent de situație, însă, autoritățile ar trebui să monteze o placă comemorativă sau un monument la Iugani, pe locurile identificate, pentru a aminti de tragedia din vara anului 1941.
(A. Cioflâncă)

sâmbătă, 28 februarie 2015

GROPILE COMUNE MARCATE DIN TIMPUL POGROMULUI DE LA IAȘI

Au trecut aproape 74 de ani de la Pogromul de la Iași și multe rămân încă a fi lămurite. Nu dau aici lista misterelor, pentru că este prea lungă. Unele au fost deslușite în cele publicate în ultimii 20-30 de ani. Altele le-am clarificat prin cercetările proprii și o să le expun pe rând. Dar, să fie clar, vor rămâne și semne de întrebare pentru mai târziu sau pentru totdeauna. Pe de altă parte, pe baza surselor disponibile în acest moment, putem înțelege multe, foarte multe. Doar cine nu vrea să citească nu înțelege.
Așa cum se știe, după masacrul din oraș, Ion Antonescu a ordonat evacuarea din Iași a câtorva mii de evrei arestați aleatoriu și adunați în Curtea Chesturii de Poliție din Iași. Pentru aceasta au fost folosite două trenuri care vor rămâne în memorie ca „trenuri ale morții”. Evreii au fost înghesuiți în vagoane și închiși ermetic astfel încât au murit cu miile în doar câteva ore, zile. Vagoanele au fost deschise într-un târziu și pe traseu au fost săpate mai multe gropi comune. Unele sunt marcate, altele nu. Există inscripții funerare în memoria victimelor la gropile comune de la Iași, Târgu Frumos, Podu Iloaiei, Roman și Călărași.


Primul tren al morții
Traseu: Iași - Târgu Frumos - Ruginoasa - Hălăucești - Mircești - Săbăoani - Roman - Mărășești - Inotești - Călărași. Distanța de peste 500 de kilometri a fost parcursă în șase zile jumătate (30 iunie - 6 iulie 1941). Peste 1400 de evrei au murit în acest tren din totalul de aproximativ 2600 îmbarcați la Iași. În toate stațiile pomenite, au fost săpate gropi comune, unele marcate astăzi, altele nemarcate.

Al doilea tren al morții 
Traseu: Iași - Podu Iloaiei. Distanța de 23 km, care înseamnă maxim jumătate de oră cu trenul, a fost parcursă în 8 ore. Din cei 1900 de evrei îmbarcați au murit în jur de 1200. 

Iată hărți, fotografii actuale și imagini adunate din arhive (de la CNSAS, CSIER, Yad Vashem) ale gropilor comune marcate. 

Vezi mai multe pe www.pogromuldelaiasi.ro


TRASEELE CELOR DOUĂ "TRENURI ALE MORȚII"

GROPILE COMUNE DIN IAȘI


GROPILE COMUNE DIN PODU ILOAIEI


GROPILE COMUNE DIN TÂRGU FRUMOS
 



GROPILE COMUNE DIN ROMAN


GROPILE COMUNE DIN CĂLĂRAȘI